Dacă în trecut, cei care au mers la închisoare au fost destinate să fie pradă crimelor, iar închisorile au fost considerate locuri de represiune şi infamie, în timp societatea a început să aibă grijă de situația lor şi închisoarea a încetat să fie considerat doar ca un loc de represiune, dar, de asemenea, de corijare. În secolul al XIX-lea, problema reformei penitenciare a început să reprezinte o preocupare pentru de jurişti, sociologi, filantropi şi avocați.

If in the past, those who went to prison were destined to be prey to crime, and prisons were considered places of repression and infamy, in time the society started to care about their situation and the prison ceased to be regarded only as a place of repression, but also of amendment.In ancient times, no one thought of the moral amendment of those imprisoned, but only of the repression of those guilty. In the early nineteenth century, the issue of penitentiary reform began to concern, more intensely, statesmen, sociologists, humanitarians, philanthropists and lawyers.