Catastrofa de la Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl, estimată la cel mai înalt nivel de cataclisme, al șaptelea, și produsă la 26 aprilie 1986, este considerată cea mai gravă catastrofă nucleară din istorie. Cataclismul tehnogen a lăsat amprente nefaste asupra stării de sănătate a oamenilor, a ambianței, a generat o nouă viziune referitoare la impactul factorului antropogen în univers, a intensificat protestul tacit al populației față de sistemul administrativ de comandă sovietic, față de ideologia comunistă. Potrivit scriitoarei belaruse, laureată a Premiului Nobel pentru literatură (2015) Svetlana Aleksievici, Cernobîlul a devenit „metaforă, simbol”. Cernobîlul simbolizează colapsul Uniunii Sovietice. După catastrofa de la Cernobîl au fost expuse mai multe scenarii apocaliptice, unele extrase din perimetrul lecturilor biblice: „va fi verdeață, însă nu va fi viață” sau „va fi totul, însă nu va fi nimeni”. În prezent, zona a devenit o artacție turistică. Aici a fost deschis chiar un hotel (plasat într-o zonă cu un nivel de radiație mai scăzută) pentru vizitatorii din Australia, Canada, Noua Zeelandă, SUA ș.a.