Continuitate şi ruptură în critica literară: context epistemic
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
151 10
Ultima descărcare din IBN:
2019-05-30 12:20
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
82.09 (85)
Critică literară. Studii literare (83)
SM ISO690:2012
IVASÎŞEN, Natalia. Continuitate şi ruptură în critica literară: context epistemic. In: Philologia. 2018, nr. 1-2(295-296), pp. 100-107. ISSN 0236-3119.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF
BibTeX
DataCite
Dublin Core
Philologia
Numărul 1-2(295-296) / 2018 / ISSN 0236-3119

Continuitate şi ruptură în critica literară: context epistemic

Continuity and rupture in the literary criticism: epistemic context


CZU: 82.09
Pag. 100-107

Ivasîşen Natalia
 
Universitatea de Stat „Alecu Russo“ din Bălţi
 
Disponibil în IBN: 10 mai 2018


Rezumat

Urmărind mutaţiile survenite în critica literară postmodernistă prin prisma conceptelor de continuitate şi ruptură, am stabilit că recalibrarea discursului critic este condiţionată de contextul epistemic al tranziţiei de la modelul linear de cunoaştere la cel nonlinear, de schimbarea paradigmei literare moderniste cu cea postmodernistă şi de legităţile interne ale genului. Articolul descrie contextul epistemic de la mijlocul secolului al XX-lea, evidenţiind imperativul înlocuirii sistemelor binare cu cele ternare, or miza exclusivă pe continuitate sau pe ruptură conduce la epuizarea modelului determinist şi, în consecinţă, la substituirea acestuia cu un model constructiv, bazat pe recunoaşterea terţiului inclus. Virtuţile integratoare ale modelului nonlinear sunt nuanţate prin conlucrarea elementelor de continuitate şi ruptură în diverse domenii ale cunoaşterii, precum fizica cuantică (dinamica neliniară, principiul indeterminării, teoria fractaliilor a lui Mandelbrot, teoria undelor gravitaţionale, teoria colapsului de unde, principiul excluziunii al lui Pauli), „noua” matematică (mulţimile fuzzy), filozofia (discontinuitatea, rizomul, deconstrucţia) etc. În literatură, binomul continuitate-ruptură conduce la valorificarea imaginarului lumii cuantice, mizându-se pe carnavalesc, ironie, ludic, autoreferenţialitate ş.a.

Following the changes arisen in postmodernist literary criticism from the perspective of the concepts of continuity and rupture, we came to the conclusion that the recalibration of critical discourse is conditioned by the epistemic context of the transition from the linear model of knowledge to the non-linear, by the change of the modernist literary paradigm to the postmodernist and the inner laws of the gender. The article describes the epistemic context of the mid-twentieth century, highlighting the imperative of replacing binary systems with ternary systems, as the exclusive stake on continuity or on rupture leads to the exhaustion of the deterministic model and, consequently, to its substitution with a constructive model based on recognition of the third party included. The integrating virtues of the nonlinear model are tinted by the collaboration of the elements of continuity and rupture in various fields of knowledge, such as quantum physics (nonlinear dynamics, the principle of indeterminacy, Mandelbrot’s theory of fractals, theory of gravitational waves, theory of collapse of the waves, Pauli’s principle of exclusion), „new” mathematics (fuzzy sets), philosophy (discontinuity, rhizome, deconstruction) etc. In literature, continuity-rupture binomial leads to the valorization of the quantum world imaginary, relying on carnival, irony, ludic, self-referentiality and so on.

Cuvinte-cheie
continuitate, ruptură,

model linear, model nonlinear, terţiul inclus, critica literară.