Evoluţia romanului românesc interbelic şi a celui contemporan ne-a demonstrat că acesta poate fi clasificat în baza principiului unitiv (iubirea care uneşte androginic fiinţa) şi în baza principiului destrămării fiinţei îndrăgostitului, o destrămare în sensul lui Georges Bataille, împlinirea putându-se săvârşi doar după moarte. O incursiune rapidă în lumea romanului interbelic ne permite să surprindem faptul că acesta se axează pe imaginarul erotologiei unitive, „iubirea ca contopire”, un corolar al iubirii-pasiune, cea mai prolifică şi impactantă istoric şi cultural formă de iubire. Romanul postbelic, dimpotrivă, privilegiază iubirea ca destrămare, „dezordinea pletorică” (Bataille), prin transgresiune şi exces a formelor constituite ale vieţii. Această formă de iubire stă sub semnul Thanaticului

The evolution of the Romanian interwar and contemporary novel has shown us that it can be classified on the basis of the unitive principle (love that unites the being in an androgynous fashion) and the breaking principle of the being of the one in love, a dissolution in Georges Bataille’s sense, the fulfillment being possible only after death. A rapid incursion into the world of the interwar novel allows us to capture the fact that it focuses on the imaginary of the unitive erotology, „love as fusion”, a corollary of love-passion, the most prolific and impacting historical and cultural form of love. The post-war novel, on the contrary, privileges love as disintegration, „plethoric disorder” (Bataille), through transgression and excess of the constituted forms of life. This form of love lies under the sign of the Thanat.