Incertitudinea se asociază cu situațiile în care deciziile se proiectează și se iau în condiții de minimă informare cu privire la manifestarea factorilor necontrolabili. Acești factori, la rândul lor, se supun „controlului” sau din partea naturii, care, uneori, este destul de loială față de decident, sau din partea unui grup conștient și care urmărește, preponderent, interese contradictorii în raport cu decidentul. În studiul dat, se consideră că decidentul dispune de o infinitate de alternative, numărul de stări ale naturii fiind finit. În funcţie de criteriul analizat, se obțin modele matematice cu anumite proprietăți, dar și incomodități, în viziunea posibilităților de optimizare a acestora.