У статті здійснено теоретико-правовий аналіз проблематики визначення поняття та сутності законотворчої помилки. Автор наголошує на тому, що помилки в законотворчості негативно впливають на здійснення всієї юридичної діяльності, заважають досягненню генеральних цілей правового регулювання, а також є потенційним чинником ризику настання шкідливих, а іноді небезпечних для суспільства, особистості й держави наслідків. На ефективність законотворчої діяльності впливає безліч чинників, серед яких виявлення законотворчих помилок та їх подальше усунення. У цьому сенсі актуалізується необхідність формування чіткого теоретичного базису щодо природи та сутності законотворчих помилок. Адже наразі невизначеність теоретичної конструкції законотворчості й окремих її елементів ускладнює процес формулювання природи помилки, що має місце в законотворчій діяльності, а також її ідентифікації. Автор пропонує виходити з розуміння законотворчості як різновиду, а не складового елемента правотворчості, тобто правотворчої діяльності органів законодавчої влади або народу, яка спрямована на об’єктивацію, зміну, припинення та систематизацію нормативно-правових приписів. Отже, пропонуємо надалі виходити з розуміння законотворчої помилки як порушення вимог правотворчої техніки та технології органів законодавчої влади або народу під час здійснення ними правотворчої діяльності, яка спрямована на об’єктивацію, зміну, припинення та систематизацію нормативно-правових приписів.

The article deals with theoretical and legal analysis of the problem of definition of the concept and essence of the law-making error. The author stresses that mistakes in lawmaking negatively influence the implementation of all legal activities, prevent the achievement of the general objectives of legal regulation, and also constitute a potential risk factor for the occurrence of harmful and, in some cases, dangerous consequences for society, personality and state. The effectiveness of lawmaking activity is influenced by many factors, one of which is the detection of law-making errors and their further elimination. In this sense, the need to form a clear theoretical basis regarding the nature and essence of legislative mistakes is urgent. At present, the uncertainty of the theoretical construction of lawmaking and its individual elements is complicated by the process of formulating the nature of the mistake that occurs in law-making activity, as well as its identification. The author suggests proceeding from the understanding of lawmaking as a kind, not an integral part of law-making, that is, the law-making activity of legislative bodies or people, which aims to objectify, change, terminate and systematize legal regulations. In this regard, we propose in the future to proceed from the understanding of the legislative mistake as a violation of the requirements of law-making machinery and technology of legislative bodies or people in the course of their law-making activity, which is aimed at objectification, change, termination and systematization of legal norms.

Articolul realizează analiza teoretică și juridică a problemei definirii conceptului și esența erorii legale. Autorul constată că erorile de drept afectează negativ punerea în aplicare a tuturor activităților juridice, împiedică atingerea obiectivelor generale ale reglementării legale, precum și un factor de risc potențial pentru debutul dăunătoare, iar în unele cazuri periculoase pentru societate, individul și consecințele statului. Eficacitatea activității legislative este afectată de mulți factori, dintre care una este identificarea erorilor de legiferare și eliminarea ulterioară a acestora. În acest sens, este actualizată necesitatea de a forma o bază teoretică clară în ceea ce privește natura și esența erorilor de legiferare. Într-adevăr, până când legislația privind incertitudinile teoretice de construcție și a elementelor sale individuale complică erorile de natură formulare care se desfășoară în activitatea legislativă, precum și datele de identificare. Autorul propune să pornească de la înțelegerea legiferare ca un fel și nu un element constitutiv al procesului de legiferare, adică activitățile legislativ al legiuitorului sau a oamenilor, care are ca scop obiectivizare, modificarea, rezilierea și ordonarea unor cerințe de reglementare. În acest sens, ne propunem în viitor bazat pe o înțelegere a greșelilor legislative ca o încălcare a tehnicilor de luare de drept și tehnologii ale legiuitorului sau oamenii din exercitarea activității legislative, care vizează obiectivizare, modificarea, rezilierea și ordonarea unor cerințe de reglementare