Articolul de faţă prezintă analiza limbajului muzical şi a problemelor de interpretare in Sonata nr.1 h-moll pentru acordeon cu butoane, semnată de compozitorul rus Nikolai Ceaikin şi dedicată acordeonistului virtuoz Nikolai Rizol, interpret care a participat nemijlocit la procesul de creare al opusului. Fiind compusă in perioada celui de al doilea război mondial, intre anii 1943-1944, această lucrare reprezintă prima creaţie in genul de sonată din repertoriul academic pentru acordeon. Revitalizarea formelor proprii componisticii din epocile clasică şi romantică (forma allegro de sonată in partea I, temă cu variaţiuni in partea II, forma tripartită mare a scherzo-ului şi forma de rondo in final), imbogăţite prin principiile de simfonizare şi procedeele pianistice, imbinate cu spectrul tehnic şi expresiv al acordeonului, determină clar apropierea Sonatei nr.1 h-moll pentru acordeon cu butoane de principiile genului de sonată „simfonizată”.

This article presents the analysis of the musical language and interpretation problems of Sonata No.1 in h-minor for accordion with buttons signed by the Russian composer Nikolai Ceaikin and dedicated to the accordionist virtuoso Nikolai Rizol who participated directly in the process of creating the opus. Being composed during World War II between 1943 and 1944, this work is the first sonata-like work for accordion in the academic repertoire. The revitalization of the forms of the composition, characteristic of the classical and romantic epochs (the allegro form of the sonata in part I, the theme with variations in part II, the composite tripartite form of the scherzo and the rondo form in the finale) enriched by symphonic principles and pianistic procedures combined with the technical and expressive spectrum of the accordion clearly determines the closeness of Sonata No.1 h-moll for accordion with buttons to the symphonic sonata genre