În literatura de specialitate nu există o diferențiere clară, care ar permite delimitarea fenomenului singurătății prin atribuirea unei categorii psihologice, proces psihic, pentru a identifica mecanismele singurătății, modalitățile de manifestare a acesteia. În articolul de față este efectuată o sinteză, care prezintă identificarea diferențelor în interpretarea singurătății ca stare, trăire, proces, sentiment, atitudine. În lucrare sunt fundamentate argumentele în favoarea singurătății ca sentiment ce înglobează pe toate celelalte – atât sub aspect temporal cantitativ, cât și sub aspect calitativ. Singurătatea este experimentată prin stadialitate cu posibilitatea de a trece prin ea ca stare, apoi ca trăire, ca proces și ca sentiment.

There is no clear differentiation in the psychological literature that would allow the delimitation of the loneliness phenomenon by attributing a psychological category, a psychic process, to identify the mechanisms of loneliness, the ways of its manifestation. This article presents a synthesis made by authors that identify differences in the interpretation of loneliness as a state, experience, process, feeling, and attitude. There are grounded the arguments in favor of loneliness as a feeling that encompasses all the others both in terms of quantitative and qualitative temporal aspects. Loneliness is experienced through stadiality, with the possibility of passing through it as a state, as a living, as a process and then as a feeling.