Muzeul nu reprezintă doar locul in care sunt achiziționate și depozitate obiecte și artefacte istorice, dar actualmente a devenit un spațiu al comunității in care oamenii iși petrec timpul liber, interacționează și iau contact cu propriul lor trecut istoric. Dincolo de latura educativă și socială, muzeul reflectă maniera in care diferitele state incearcă să-și construiască identitatea națională și să nu-și uite istoria. Memoria locurilor este readusă in fața vizitatorilor, aceștia incercand să se transpună in timp și să ințeleagă și prin intermediul reprezentărilor unele evenimente sau fapte istorice. Studiul iși propune să traseze cateva elemente generale despre rolul muzeului ca reflexie a memoriei colective, ca templu al culturii și ca parte a dezvoltării identității naționale. In cadrul muzeului istoria și memoria se intrepătrund, in timpul vizitei publicul experimentand trăiri diverse, instituția muzeală, prin exponatele și activitățile sale imprimand acestuia nostalgie și emoție, iar tinerilor dezvoltandu-le cu fiecare vizită apetența pentru istorie și cultură. Intr-o societate globalizată, exigențele publicului vizitator sunt din ce in ce mai mari, muzeul trebuind să-și regandească strategia de comunicare și modul in care iși promovează activitățile și produsele culturale. In această lume unde tehnologia primează, muzeul poate avea rolul de a redirecționa atenția oamenilor spre educație și frumos și a le impregna sentimentul că aparțin unor națiuni care iși cunosc și respectă trecutul. Vizita la muzeu poate fi văzută și ca un moment al declanșării amintirii și reamintirii, de actualizare și trăire intensă a evenimentelor istorice, de meditație și provocare. Așadar, muzeul trebuie recalibrat pe nevoile și așteptările vizitatorilor și in această societate informațională, tot mai haotică, in care istoria și memoria se diminuează, muzeul trebuie să devină un factor important de promovare a identității naționale.