Articolul precedent |
Articolul urmator |
868 18 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-20 21:48 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
7.047 (30) |
Subiectele reprezentării artistice. Iconografie. Iconologie (96) |
SM ISO690:2012 ONICA, Dorina. Peisajul: simbol și symbolism. In: Patrimoniul etnologic: concepte, tendințe și abordări, 23-24 mai 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: "Notograf Prim" SRL, 2017, pp. 30-31. ISBN 978-9975-84-028-6. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Patrimoniul etnologic: concepte, tendințe și abordări 2017 | ||||||
Conferința "Patrimoniul etnologic: concepte, tendințe și abordări" Chișinău, Moldova, 23-24 mai 2017 | ||||||
|
||||||
CZU: 7.047 | ||||||
Pag. 30-31 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Teza |
||||||
Peisajul este modelul cel mai relevant de identificare și de raportare a unei comunități cu spațiul ce-l locuiește și modelează in acord cu unele imagini-tipar ce au fost construite și transmise din generație in generație. Prin urmare, peisajul – segment secționat din corpul spațiului, intrunește două dublete semantice: simbol și simbolism. Raliindu-ne la studiile și teoriile avansate de predecesori (L. Blaga, Lester B. Rowntree, L. Frobenius ș. a.), precizăm că peisajul, privit ca simbol, se poziționează in rolul unei imago mundi, creată in baza unei experiențe seculare cu rostul de a intruni cele mai relevante, grăitoare atribute culturale proprii populației locale. Prin urmare, unele peisaje etnografice, arheologice, istorice, rurale devin simboluri culturale și spațiale, modele de repere și identificare. In literatura de specialitate au fost inregistrate diferite teorii cu privire la segmentul simbolic și simbolism al spațiului. Mircea Eliade a privit spaţiul din punctul de vedere al istoriei religiilor. Traian Herseni vorbeşte, din perspectivă sociologică, de două segmente etnosociale ale poporului roman: unul pastoral şi altul agrar, fiecare cu propria reprezentare a spaţiului şi timpului. A. LeroiGourahn subliniază spațiul itinerant (al vanătorilor nomazi) și spațiul radiant (al agricultorilor). Paideuma spațiului, acel ansamblu de caractere care constituie stilul unei culturi populare, a fost definită de Leo Frobenius. Acest conceput a fost dezvoltat ulterior de Oswald Speangler. Peisajul poate fi considerat in unitatea sa simbol, dar poate fi in complexitate o sursă de simboluri. Prin eterogenitatea aspectelor ce le edifică, la randu-i se construiește ca peisaj religios, etnografic, istoric, arheologic, natural și mozaicat. Funcțiile simbolice ale peisajului sunt modalități de plăsmuire și oglindire a mărcilor identitare. Prezența unei juxtapuneri, suficient de structurată, intre simbol și identitate in perimetrul fizic al unui spațiu, are rolul și capacitatea inaltă de a construi și releva mărcile identitare ale comunității. |