In istoria cromaticii populare s-au conturat mai multe tendințe printre care evoluția continuă a componentei artistice, continuarea unor caractere unitare specifice din punct de vedere etnocultural și etnoestetic, varietatea și crearea unor noi nuanțe coloristice. Unitate și varietate sau varietatea in unitate constituie rezultatul anumitor procese de cercetare internă, desfășurate pe fundalul tradițiilor autohtone, fără a exclude și aportul comunităților spirituale interetnice. In ceea ce privește varietatea nuanțelor de exprimare artistică in domeniul cromaticii populare, in diferite genuri de artă, acestea au fost de fiecare dată marcate prin diferențieri zonale, subzonale sau chiar locale. In opinia noastră, supusă factorilor etnoculturali, culoarea a devenit treptat specifică unor zone etnografice cu posibilități și tendințe creatoare pronunțate de dezvoltare a unor forme proprii de examinare a simbolurilor cromatice preponderative in aspectele traiului de zi cu zi (in costum, decorul brodat al pieselor de port, de cult, al țesăturilor, covoarelor, ceramicii, la impodobirea interiorului etc.). Nu este de neglijat nici aspectul lingvistic de manifestare a culorilor primare, precum și a nuanțelor cromatice derivate din primele. In acest fel, zona etnografică a constituit o bază etnodemografică stabilă in timp și in spațiu pentru cristalizarea unor modalități originale de exprimare a unor tradiții etnoculturale și artistice comune in cele mai variate domenii de artă populară, ale folclorului plastic, literar, muzical cum sunt colindele, descantecele, miturile, poveștile, legendele, basmele etc. Este vorba de fixarea și menținerea anumitor valori cromatice, fie de caracter cultic sau merian, in anumite expresii frazeologice cu o vechime apreciabilă de circulaţie, in imbinări de cuvinte, in noțiuni de lexeme, desemnand variate realităţi ale faunei și florii, ale vieţii sociale economice, ale vieţii spiritual, nu in ultimul rand.