Din perioada formării teritoriale a Ţării Moldovei, printre supuşii domnitorilor era şi populaţia evreiască nenumeroasă. Către inceputul secolului al XV-lea, Ţara Moldovei a inclus in componenţa sa oraşele portuare de pe litoralul Mării Negre – Cetatea Albă (Moncastro) şi Chilia, in care evreii locuiau incă din perioada de pană la formarea Ţării Moldovei. Cel mai probabil, cel mai vechi grup de evrei era reprezentat de locuitorii Cetăţii Albe. Ei, intr-o oarecare măsură, puteau fi participanţi la comerţul din Marea Neagră şi Marea Mediterană. Includerea Cetăţii Albe in comerţul internaţional a fost determinată de amplasarea geografică a oraşului intre centrele comerciale importante – Constantinopol şi oraşele crimeene Chersonesul Tauric, Caffa ş. a., unde din Evul Mediu timpuriu existau comunităţi evreieşti şi colonii comerciale destul de importante. La strămutarea evreilor in Cetatea Albă a putut să contribuie persecutarea evreilor de către impăraţii bizantini. Către secolul al XV-lea, cand Cetatea Albă a intrat in componenţa Ţării Moldovei, acolo deja exista o comunitate evreiască. Despre aceasta se menţionează in viaţa sfantului martir Ioan cel Nou, care se referă la secolul al XIV-lea. Totuşi, deja in anul 1484, Imperiul Otoman cucereşte Cetatea Albă de la Ţara Moldovei, după care cea mai mare parte a populaţiei oraşului a fost fie distrusă, fie inrobită. De la sfarşitul secolului al XV-lea, in Cetatea Albă incep să se strămute reprezentanţii grupului subetnic de evrei-sefarzi, care au fugit după alungarea lor din Spania şi Portugalia in Imperiul Otoman. In mare parte, anume aceste evenimente au influenţat formarea viitoarei imagini etnoculturale a comunităţii evreieşti din Ţara Moldovei.