In anul 1991 un grup de cercetători sub conducerea c.ş.s. Alexei Roşca de la Direcţia de Protecţie a Monumentelor de Istorie şi Cultură a efectuat săpături arheologice preventive la Valul lui Traian de Sus. Pe sectorul respectiv din apropierea satelor Selemet şi Satul Nou (r-nul Cimişlia) urma să treacă autostrada Chişinău-Reni. Zona supusă descărcării de sarcină arheologică era amplasată in vale, pe locul unde candva a existat un iaz numit „Casam”. Conturul construcţiei nu se evidenţia cu nimic la suprafaţa solului. Cercetarea a cuprins cinci sondaje, cu o suprafaţă totală de 510 m.p., care a oferit informaţii despre elementele constructive ale complexului (val-bermă-şanţ), iar materialul arheologic recuperat a constat din două fragmente ceramice atribuite de autorii săpăturilor sec. III–IV p.Chr., o piesă de fier puternic corodată şi o bucată de chirpic. Şanţul a fost identificat in toate cele cinci sondaje, – avea forma trapezoidală, lăţimea lui la gură varia intre 2,80–3,0 m, iar la fund era de cca 2,1 m. Urmele bermei şi ale valului s-au srprins cu siguranţă doar intr-un singur caz: berma avea lăţimea de 1,96 m, iar resturile valului – o inălţime de pană la 1 m. In nici unul din sondaje nu au fost identificate urme ale vreunor structuri de piatră sau lemn. Cu regret, cu excepţia unui rezumat prezentat la conferinţa din or. Reni (noiembrie 1991), pe fundalul destrămării URSS, materialele au rămas nepublicate, iar vreun raport in Arhiva MNIM lipseşte. In acest context mulţumim responsabilului de cercetare pentru posibilitatea valorificării manuscriselor, planurilor de săpătură, fotografiilor şi a diapozitivelor care vizează campania din anul 1991 la Valul lui Traian de Sus.