Muzeul, privit ca o media în care actul comunicaţional se desfăşoară în cadrul informal al spaţiilor discursive retorice, ludice sau performante, constituie o alternativă viabilă de petrecere a timpului liber atât în solitudine, cât şi în cuplu, cu familia sau cu prietenii. Aici vizitatorul învaţă, descoperă, se amuză, se relaxează, comunică, se împlineşte în plan personal, trăind o experienţă unică, rezultată din interacţiunea dintre contextul personal, contextul social şi contextul fizic. Răspunsul cognitiv şi afectiv al vizitei este facilitat şi de „ajutoarele interpretării” pe care muzeul le pune la dispoziţia vizitatorului. La acestea se adaugă experienţa şi cunoştinţele prealabile ale vizitatorului care, cumulate, formează premisa unor vizite ulterioare sau a obişnuinţei de petrecere a timpului liber la muzeu

The museum, detected as a media in which the communication act is taking place in the informal framework of rhetorical, playful or successful discursive spaces, represents a viable alternative of leisure time, both as a single person and as a couple, with family or friends. In this place, the visitor is learning, discovering, entertaining, relaxing, interacting, and is fulfilled on personal level, living a unique experience determined by the interaction between the personal, the social and the physical context. The cognitive and emotional response of the visit is also sustained by the “interpretation assistances” presented to the visitor by the museum, doubled by the experience and prior knowledge of the visitor, which cumulated, outline the premise of further visits or the custom of spending leisure time at the museum.