În cinci localități din Transnistria, aflată sub impactul deznaționalizant al ideologiei sovietice începând cu anii 20-30, s-a păstrat în uzul ritual costumul tradițional până prin anii 60-70 ai sec. XX. Acest costum, având ca epicentru satele Podoima-Podoimița, prezintă atât piese destul de vechi, cât și altele rezultate ale unor împrumuturi constituite ulterior în vestimente originale. Costumul bărbătesc a înregistrat forme cunoscute pe un areal mult mai larg în spațiul cultural românesc. Costumul femeiesc de sărbătoare a păstrat cămașa de tip vechi, specifică pentru întreg spațiul românesc, iar deasupra ei – sarafanul de tip clasic, așa cum nu are analogii în alte culturi. Cămașa are mâneca cu altița croită aparte și evantai în partea de jos, grupurile ornamentale structurate conform vechilor tipare și unele motive specifice doar pentru această arie. Sarafanul, care a înlocuit în secolul al XVIII-lea vechea catrință, are la bază un croi simplu prin care păstrează forma dreptunghiulară a pânzei, dar tot efectul de pliere a hainei pe corp se obține cu ajutorul cutelor și al panglicilor aplicate. Acest costum este un rezultat elocvent al jocurilor identității și al capacității de adaptabilitate a oamenilor la contexte social-economice dinamice. În el se regăsesc elemente din tradiția transilvăneană, bucovineană și moldovenească. Cercetarea acestui ansamblu vestimentar este importantă pentru că oferă un cadru propice pentru a discuta îndelungatul periplu al constituirii costumului popular ca unul din reperele esențiale ale identității colective.

In five villages from Transnistria, a region under the impact of denationalization of the Soviet ideology, beginning with 1924, the traditional costume survived in ritual use until the 60-70 years of the 20th c. The epicentre of this kind of costume are the villages PodoimaPodoimita. It contains both rather old items, as well as results of borrowings that later evolved into original garments. The male costume registers forms known on a wider region from the Romanian cultural area. The female holiday costume maintained the old type of shirt, specific for the entire Romanian area, over it being worn the classical „sarafan” (a kind of overall) which has no analogies in other cultures. The shirtsleeve has a separately cut „altita” (a stream of ornaments embroidered on the arm) and a fan in the lowest part. The groups of ornaments are structured according to old patterns and motifs, being specific only for this region. The „sarafan”, which substituted in the 18th c. the old „catrinta” (peasant skirt), is based on a simple cut that maintains thus the rectangular form of the fabric. The same effect of folding the cloth on the body is obtained by means of folds and ribbons that are applied. This costume is a vivid result of the identity games and of the human ability to adapt to dynamic social-economic contexts. Within it are found elements from the Transylvanian, Bucovina and Moldavian traditions. The investigation of this clothing complex is important because it offers a favourable frame for discussing the long itinerary of the formation of the folk costume as one of the essential landmarks of the collective identity