Prezenta lucrare este bazată pe un studiu văzut dintr-un context mai larg al preocupărilor şi eforturilor privitoare la drepturile omului, în special a unui drept fundamental, reglementat şi de Constituţie sub denumirea de viaţă intimă, familială şi privată (art.28). Conţinutul acestui drept se completează cu alte două dispoziţii constituţionale, şi anume, cu cea potrivit căreia domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia. A doua dispoziţie prevede obligația statului de a asigura secretul corespondenței (al scrisorilor, telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace de comunicare). Dezvoltarea tehnologiilor informaţionale este direct proporțională cu extinderea metodelor şi a mijloacelor prin care ar putea să fie atins dreptul la viaţă privată văzut prin prisma procedurii penale. De aceea, în sarcina statului apare obligaţia pozitivă de a stabili limite concrete ce ar garanta respectarea acestui drept, totodată acordând şi posibilităţi reale organelor de urmărire penală de a investiga o cauză complet, obiectiv şi sub toate aspectele, în toate cazurile ţinându-se cont de principiul proporţionalităţii.

This paper is based on a study seen from a wider context concerning the preoccupations and the efforts regarding human rights, mainly a fundamental right, attested in our Constitution under the name of intimate life, family life and private life (Art. 28). The content of this right is also complemented by two constitutional provisions, namely by the constitutional provision which establishes that the domicile and the residence are inviolable. No man can sneak into or stay in someone else’s house or residence without the owner agreement. The second provision requires the State’s obligation to guarantee the secrecy of correspondence (of letters, telegrams, other postal items, telephone conversations and of the other means of communication). The development of information technology is directly proportional to the extension of the methods and means by which the right to private life can be attained and seen through the criminal procedure. For that reason the state is charged with the positive obligation to set concrete limits that would guarantee the respect for this right, also providing, to the criminal investigation bodies, real possibilities to investigate a complete, objective cause, in all cases taking into account the principle of proportionality.