Studiul analizează experienţa migranţilor moldoveni care a reuşit să creeze 250 de organizaţii оn 35 de state, care au determinat liderii politici din Moldova să creeze Biroul pentru Relaţiile cu Diaspora. Principalele sarcini ale Biroului sunt: menţinerea unui dialog permanent cu diaspora şi negocierea programelor de securitate socială pentru migranţii din ţările de destinaţie. Dialogul politic dintre autorităţile din Republica Moldova şi Italia, Portugalia, Spania a оnregistrat rezultate semnificative, оmbunătăţind condiţiile şi oportunităţile de integrare socială a migranţilor. Pe baza acestei experienţe pozitive iniţiale, autorul sugerează un model tripartit de dialog social: autorităţile implicate din ţările de origine şi de destinaţie şi organizaţiile diasporei. Modelul oferă posibilitatea de a reflecta funcţionarea sistemului democratic: diasporele vin cu propuneri, autorităţile cu decizii în sprijinul noilor oportunităţi de integrare socială a migranţilor. Autorul foloseşte dialectica pentru a arăta contradicţiile dintre situaţia reală a migranţilor şi idealul democraţiei participative.