Comprehensivitatea operei literare se produce doar în contextul social. De-a lungul timpului s-au profilat diverse metode/ perspective asupra textului care au fost interesate anume de acest aspect, cea mai recentă fiind sociocritica. Miza acesteia constă în analiza modalităţilor prin care societatea se reflectă în structurile textuale. Spre deosebire de sociologia literaturii, soiocritica îşi propune examinarea textului la toate nivelurile: semantic, sintactic, narativ. Dificultatea definirii acestei discipline a fost condiţionată de interpretările care i s-au dat în cadrul mai multor şcoli (Vincennes, Montpellier, Montréal), care au variat de la accepţiile apropiate de lingvistică până la cele ce depăşesc specificul literar. Deşi întâmpină unele dificultăţi în definirea obiectului de studiu şi a arealului de lucru, sociocritica îşi dovedeşte viabilitatea şi se afirmă ca o nouă metodă şi o nouă perspectivă asupra textului în linia celor deja cunoscute..  

The comprehensiveness of the literary work is produced only in the social context. Over time various methods/perspectives have profiled on the text, which were interested distinctly of this aspect, the most recent being socio-criticism. Its stake consists in the analysis of the modalities through which society is reflected in textual structures. In contrast to the sociology of literature, socio-criticism intends to investigate the text to all its levels: semantic, syntactic, narrative. The difficulty of defining this discipline was conditioned by its various interpretations given by different schools (Vincennes, Montpellier, Montréal), from the linguistics acceptations to those going beyond the literary specifics. Although it comes up against difficulties in defining the subject matter and the work area, the socio-criticism proves its viability and affirms itself as a new method and a new perspective on the text relying on the already known information