Autorul propune câteva repere genealogice ale viţei de neam Mateevici, atât pe linie paternă, cât şi pe cea maternă, căutând să argumenteze legătura generaţiilor. În scurta sa trecere pe pământ, poetul a fost mereu preocupat de evocarea străbunilor, a chipurilor dragi, care l-au înconjurat şi i-au ocrotit existenţa. Umbra acestora l-a urmărit întruna pe poet şi el n-a pregetat să-şi mărturisească profunda preţuire şi afecţiune pentru descendenţii din acest neam. Sufletul nobil şi firea aleasă a părintelui limbii noastre se datorează, în primul rând, viţei de neam din care se trage.

The author proposes some genealogical reference points of the Mateevici lineage, both paternal and maternal, seeking to argue the connection between generations. In his brief living on the earth, the poet was always concerned with the evocation of the ancestors, of his beloved persons, who were beside him and protected his existence. Their shadow always followed the poet and he did not hesitate to confess his profound appreciation and affection for the descendants of this nation. The noble soul and the valuable nature of our language’s father are due, first of all, to the descendants of his race.