Derecunoaşterea reprezintă ultima etapă a ciclului de viață al oricărei imobilizări corporale. Imobilizările corporale se derecunosc la ieşirea acestora. Standardele naționale şi internaţionale de contabilitate nu descriu pe deplin modurile de ieşire a imobilizărilor corporale, de aceea, practicienii sunt nevoiţi să cerceteze opiniile savanților autohtoni şi străini, pentru a găsi răspunsuri la aceste chestiuni. În prezentul articol, sunt abordate unele probleme, care iau naştere în cazul ieșirii imobilizărilor corporale, ca identificarea modalităţilor de ieșire a imobilizărilor corporale, corespunzător reglementărilor contabile naționale și internaţionale; studierea problemelor care pot surveni la vânzarea unei părți dintr-un obiect unic; cercetarea modului de ieșire a imobilizărilor corporale prin distribuirea lor proprietarilor, angajaţilor sau altor părţi şi studierea ieşirii imobilizărilor corporale prin transmiterea acestora entităţilor-furnizoare de energie electrică, gaze, apă

De-recognition is the last step in the life cycle of any tangible asset. Tangible assets are derecognized on their exit. The National and International Accounting Standards do not fully describe the ways in which property is disposed of, so practitioners have to investigate the opinions of national and foreign scholars in order to answer the questions. This article discusses several issues that arise in the case of the expiry of tangible assets, such as identification of ways for the exit of tangible assets in accordance with the national and international accounting regulations, study of the problems that may arise in selling a part of a unitary object, research on the exit of tangible assets by their distribution to owners, employees or other parties and the study of the removal of tangible assets by transferring them to the electricity, gas and water supply entities