Apelul reprezintă o fază importantă a procesului de înfăptuire a justiției, având menirea de a completa sistemul de garanții procesuale alături de celelalte căi de atac. Cu toate acestea, actualmente, apelul nu constituie un obiectiv prioritar al investigaţiilor ştiinţifice în Republica Moldova. Insuficiența preocupărilor, însă, nu este determinată de lipsa necesității de studiere a acestei instituții; or, cercetarea detaliată a normelor ce țin de judecarea apelului scoate la iveală un șir de carențe legislative, care duc la interpretarea greșită și aplicarea eronată a legislației în domeniu. În prezentul articol vom supune analizei anumite norme care reglementează etapa de intentare a apelului, prevederi care, în opinia autorului, necesită o implicare neîntârziată din partea autorităţii legislative.

The appeal is an essential phase of the justice process, which aims to integrate the system of procedural guarantees along with other remedies. However, at present, the appeal is not enlisted as priority for the legal academic research in the Republic of Moldova. Nevertheless, this state of affairs is not caused by the lack of necessity to review this institution. The detailed appraisal of the rules on appeal procedure reveals a series of deficiencies that lead to the misinterpretation and misapplication of the civil procedural law. In this article, we will scrutinize certain rules governing the appeal, provisions which, in the opinion of the author, require immediate involvement of the legislator.