În acest articol intenționăm să evidențiem domeniul de studiu al competenței de relaționare din perspectiva psihologiei sociale. Menționăm că, în pofida numeroaselor cercetări teoretico-experimentale și a imensului material faptic acumulat, nu dispunem încă de o definiție închegată, exhaustivă și unanim acceptată a competenței de relaționare. Competențele de relaționare cuprind toate formele comportamentale care trebuie stăpânite pentru ca un individ să fie capabil de a interacționa constructiv cu oamenii din jur, pe bază de colaborare, să participe eficient și constructiv la viața socială și să rezolve conflicte. Ca rezultat al analizei opiniilor mai multor cercetători în domeniu, am identificat competența de relaționare, ca fiind o componentă a competențelor sociale, din care derivă competențele profesionale.

In this article we intent to point out the field of study the relationing competence from social psychology perspective. We mention that, despite of numerous theoretical and experimental investigations and the huge factual material gathered, we do not have a united definition, exhaustive and unanimous accepted of relationing competence. Relationing competencies include all forms of behavior which must be owned by a person so as to be capable to interact constructively with people around him, to collaborate, to participate efficiently and constructively in social life and to solve conflicts. As a result of analyzing opinions of various investigators in this field, we identified relationing competence like being a component of social competences, from which derives professional competences.