Procesul științifico-tehnologic nu este încă controlat în totalitate de omenire, de aceea multe din realizările sale pun în pericol însăși viața pe pământ, de aceea bioetica ar trebui să descopere direcțiile strategice în care cunoștințele despre natură pot fi întrebuințate fără a dăuna speciei umane, iar educația ecologică să determine oamenii să creeze pe plan național și internațional relații demne, civilizate, democratice, etice, de înțelegere și cooperare, făcând din păstrarea purității mediului ambiant o problemă de conștiință, de etică, igienă și de civilizație a fiecărei persoane, a întregii comunități umane, contribuind totodată la sporirea calității vieții generațiilor viitoare.

Process science and technology is still not fully controlled by humanity, so many of his achievements threaten the very life on earth, so bioethics should find strategic directions in which knowledge about nature can be employed without harming human species and environmental education to lead people to create national and international relations dignified, civilized, democratic, ethical understanding and cooperation, making preservation of the purity of the environment a matter of conscience, ethics, hygiene and civilization of each people, the whole human community, while helping to enhance the quality of life of future generations.