Articolul respectiv abordează problema motivării cadrelor didactice într-un context postmodern al formării continue. Motivația reprezintă componenta energetico-direcțională a potențialului de învățare al cadrului didactic, ea nu trebuie considerată și interpretată ca un scop în sine, ci pusă în slujba unor performanțe. în procesul de formare continuă un rol aparte îl au motivele de realizare, deoarece profesorii motivați de această trebuință încearcă să atingă standarde de excelență. Una din teoriile de bază ale motivării cadrului didactic pentru formare continuă o considerăm cea formulată de F. Herzberg, numită „teoria celor doi factori” sau teoria bifactorială, cu două categorii de factori: factorii de menținere și factorii de dezvoltare sau factorii motivaționali. Se constată că anume factorii de dezvoltare conduc spre motivare și satisfacție.

This article addresses the problem of motivating teachers in a postmodern context of training. Motivation is energetic-directional component of the learning potential of the teacher; it should not be considered and interpreted as an end in itself, but in the service of performance. In the process of training special roles have reasons of achievement because of this need motivated teachers are trying to achieve standards of excellence. One of the basic theories of motivation for training the teachers we consider to be that one formulated by F. Herzberg called “theory of two factors” or the bifactorial theory, with two sets of factors: maintenance factors and development factors or motivational factors. It appears that certain growth factors lead to motivation and satisfaction.