Biblioteci mănăstireşti basarabene: Suruceni
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
1008 3
Ultima descărcare din IBN:
2020-02-28 00:16
SM ISO690:2012
EŞANU, Andrei, EŞANU, Valentina. Biblioteci mănăstireşti basarabene: Suruceni. In: Magazin bibliologic, 2012, nr. 1-4, pp. 115-120. ISSN 1857-1476.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Magazin bibliologic
Numărul 1-4 / 2012 / ISSN 1857-1476

Biblioteci mănăstireşti basarabene: Suruceni

Pag. 115-120

Eşanu Andrei, Eşanu Valentina
 
Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM
 
Proiecte:
 
Disponibil în IBN: 20 iulie 2017


Rezumat

După întemeierea Țării Moldovei, mai multe secole la rând, principalele centre în care se copiau și se acumulau cărți, la început manuscrise, apoi și tipărite, au fost mănăstirile și schiturile. Chiar din secolele XIV-XVI, importante colecții de carte s-au format la mănăstirile Neamț, Putna, Voroneț, Moldovița, Bistrița ș.a. Dacă la început era covârșitoare cartea religioasă creștină, apoi treptat din scriptoriile și centrele tipografice slave din sud și est sunt aduse pe diferite căi literatură populară, texte apocrife, manuale, cronici ș.a., încât tematica cărților se diversifică. O mare piedică în dezvoltarea acestor biblioteci mănăstirești au devenit pe meleagurile moldovene invaziile străine, războaiele, calamitățile naturale în urma cărora mănăstirile erau devastate, jefuite, arse. Deseori, drept obiect de pradă din partea invadatorilor străini erau cărțile, care ulterior erau vândute la prețuri fabuloase acelorași creștini de la care fuseseră furate. Deși în condiții mai grele, anumite colecții de carte au început să se înfiripeze pe lângă mănăstirile și schiturile din spațiul dintre Prut și Nistru al Țării Moldovei. Către sec. al XVIII-lea și primele decenii ale sec. al XIX-lea, importante biblioteci se formează la mănăstirile-reședințe arhierești Căpriana, Hârjauca, Curchi, iar ulterior Dobrușa, Noul Neamț ș.a. Pe la unele dintre aceste mănăstiri se formaseră centre de copiere a cărților, cum ar fiCăpriana și Dobrușa, au funcționat școli, iar mai târziu chiar și tipografii.

After the foundation of the Country of Moldova, monasteries and hermitages were, for several centuries, the main centers where manuscripts were copied and accumulated. As far back as the 14th centuries, the monasteries Neamt, Putna, Voronet, Moldoviţa, Bistrita, etc. started to build up important book collections. If at the beginning the collections consisted of only Christian religious book, gradually folk literature, apocryphal texts, manuals, reviews, etc. on other subjects were brought from slave printing centers. Natural disasters, foreign invasions and wars during which the monasteries were destroyed, looted and burned became a major obstacle in the development of those libraries. Often the object of prey for the foreign invaders was the books which were after a while sold at fabulous prices to the same Christians from whom they had been stolen. Some monasteries and hermitages in the area between the Prut and the Nistru started to compile collections of books, although in more difficult conditions. In the 18th century and the first decades of the 19th century, important libraries were built up at the monasteries which served as hierarchical residence, and namely at Capriana, Harjauca, Curchi and then Dobruşa, New Neamt etc. In some of those monasteries, for example in Capriana and Dobrusha, copy centers, schools and even printing houses were opened later on.