Obiectul acestui studiu îl reprezintă garanțiile procesuale consacrate de art.5 CEDO în contextul arestului preventiv ca măsură procesuală de constrângere excepțională. În primul rând, trebuie să existe o bănuială rezonabilă că persoana a săvârșit o infracțiune, precum și existența riscurilor lăsării persoanei în libertate. De asemenea, cel reținut trebuie adus de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii. Din păcate, exigențele nu sunt întotdeauna respectate, iar în multe situații, fapt constatat de către Curtea Europeană, ju-decătorii argumentează aplicarea acestei măsuri limitându-se la parafrazarea motivelor legale pentru arestare, fără a explica cum se aplică speței și fără a examina oportunitatea aplicăriii unor măsuri alternative mai puțin intruzive.

This paper analyzes procedural guarantees regarding pre-trial detention which is intended to be an exceptional measure of last resort, when all other measures are insufficient. Thus, there a several guarantees established by art. 5 of the European Convention of Human Rights (ECHR) for the accused people when they face pre-trial detention. The central requirement is a reasonable suspicion that the person has committed a crime and defendants pose a substantial risk of flight, a threat to the safety of the community, victims or witnesses, or a risk of hindering investigations. Also, every one arrested or detained shall be brought promptly before a judge and shall be entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Unfortunately, the European court has found that judges sometimes relied on unlawful grounds, such as exclusive or primary reliance on the nature of the offences or reasoning was often formulaic and did not engage with the specific evidence in each case.