Fibrilaţia Atrială (FA) postoperatorie apare la 25-40% din pacienţi după chirurgia cardiacă cu circulaţie extracorporeală (CEC). Această aritmie este asociată cu o evoluţie postoperatorie mai complicată, cu risc crescut de ictus, creşterea duratei de afl are în staţionar şi, respectiv, creşterea costului spitalizării. Datele mai recente arată că FA este ulterior asociată cu mortalitate înaltă, pentru termen de lungă durată. Au fost efectuate numeroase studii pentru a evalua capacitatea diferitor agenţi farmacologici şi a „pacing”-ului cu scop de prevenire a FA în perioada postoperatorie. Majoritatea trialurilor recente au evaluat β-blocanţii convenţionali, sotalolul, amiodarona şi „pacing”-ul atrial. Acest articol se focusează, în primul rând, asupra diferitor opţiuni disponibile pentru prevenirea FA după chirurgia cardiacă. Siguranţa este foarte mare, deoarece numai o parte din pacienţi vor dezvolta FA, iar majoritatea din ei vor fi expuşi unor efecte adverse potenţiale ale tratamentului, având un risc minor de a dezvolta FA.

Postoperative atrial fibrillation (AF) occurs in 25% to 40% of patients after cardiac surgery with CPB.This arrhythmia has been associated with a more complicated postoperative course, increased risk of stroke, increased length of hospital stay, and increased hospital costs. More recent data show that AF is further associated with long-term mortality. Many studies have been conducted to evaluate the ability of different pharmacologic and pacing interventions to attenuate the burden of postoperative 222 AF. Most of the recent trials have evaluated conventional β-blockers, sotalol, amiodarone, and atrial pacing. This article focuses primarily on the various options available for the prevention of AF postcardiac surgery. The latter critique is important, given that only a minority of patients will develop AF. Thus, many patients will be exposed to potential side effects of a treatment when they are at low risk of developing AF.