Pacovirina în tratamentul hepatitelor virale B, C cronice la copii: studiu clinic prospectiv, comparativ
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
196 44
Ultima descărcare din IBN:
2019-11-10 16:08
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
616.34-002-07-085-053.2 (1)
Patologia sistemului digestiv. Tulburări ale tubului alimentar (774)
SM ISO690:2012
RABA, Tatiana; SPÎNU, Constantin. Pacovirina în tratamentul hepatitelor virale B, C cronice la copii: studiu clinic prospectiv, comparativ. In: Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova. 2017, nr. 1(11), pp. 8-19. ISSN 2345-1467.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF
BibTeX
DataCite
Dublin Core
Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova
Numărul 1(11) / 2017 / ISSN 2345-1467

Pacovirina în tratamentul hepatitelor virale B, C cronice la copii: studiu clinic prospectiv, comparativ

CZU: 616.34-002-07-085-053.2
Pag. 8-19

Raba Tatiana1, Spînu Constantin2
 
1 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“,
2 Centrul Naţional de Sanătate Publică
 
Disponibil în IBN: 18 mai 2017


Rezumat

Introducere. Tratamentele cu interferoni ale hepatitelor virale B și C cronice la copii au o eficienţă redusă și sunt soldate cu numeroase efecte adverse. Analogii nucleotidici sunt remedii, în majoritate, inaccesibile, în special, din cauza costurilor înalte, dar și a limitei de vârstă de la care se pot utiliza la copii (>12 ani). De asemenea, noile medicamente antivirale, care sunt utilizate la adulţi, nu sunt aplicabile, deocamdată, la copii. În aceste condiţii, utilizarea remediilor de alternativă este, practic, inevitabilă. Testarea eficienţei clinice a pacovirinei – un remediu de origine vegetală autohton – în tratamentul hepatitelor virale B și C cronice la copii deschide noi perspective terapeutice, precum și relevă un potenţial de impact farmaco și socioeconomic enorm. Material şi metode. În perioada 2009-2012, au fost înrolaţi 67 de copii (3-18 ani) cu HVBC și HVCC. Diagnosticul a fost stabilit conform criteriilor EASL și ESPGHAN. Pacienţii au fost repartizaţi în 2 loturi: cei trataţi cu pacovirină (n=33, dintre care, cu HVBC – 15 și HVCC – 18) și cei care nu au avut în schema de tratament pacovirină (n=34, dintre care, cu HVBC – 10 și HVCC – 24). Pacovirina a fost administrată timp de 6 luni de zile, câte 100 mg pe zi, în 2 prize. Pentru ambele loturi, a fost înregistrată dinamica semnelor clinice, viremiei și unor parametri biochimici, înainte și după tratament. Rezultate. Manifestările clinice ale HVBC şi HVCC au fost mai exprimate la pacienţii din lotul celor trataţi cu pacovirină. Simptomatologic, au predominat slabiciunile generale (82%), durerea în hipocondrul drept (79%), hepatomegalia (70%), inapetenţa (55%), splenomegalia (30%). Icterul muco-cutanat a fost constatat doar în 3% din cazuri. Dintre copiii lotului trataţi cu pacovirină, 55% au prezentat citoliză, 36% – colestază. Printre cei cu HVBC, o viremie înaltă (ADN VHB >109-1012 uI/ml) a fost constatată la 7 persoane. În lotul cu pacovirină, în 5 cazuri, HVBC a evoluat concomitent cu agentul delta (ARN VHD >200 uI/ml). Printre copiii cu HVCC din lotul cu pacovirină, în 56% dintre cazuri, procesul cronic infecţios a evoluat cu viremie înaltă (ARN VHC >600.000 uI/ml). Tratamentul cu pacovirină a favorizat ameliorarea clinică şi paraclinică, a redus nivelul viremiei VHB cu 30% şi a VHC cu 32%. În lotul copiilor trataţi fără pacovirină, ameliorarea indicatorilor clinici şi paraclinici a fost atinsă într-o proporţie mai mică, iar nivelul de ADN VHB a diminuat doar cu 2%, iar cel de ARN VHC – cu 4%. Efecte adverse pe parcursul tratamentului cu pacovirină nu au fost constatate la niciun pacient. Concluzii. Tratamentul cu pacovirină al hepatitelor virale B şi C cronice la copii este o metodă de alternativă, eficientă, inofensivă, care ameliorează semnele clinice, paraclinice şi reduce semnificativ nivelul viremiei VHB şi VHC, comparativ cu tratamentele hepatoprotectoate tradiţionale. Pacovirina are un potenţial de impact farmacoeconomic și socioeconomic important.

Introduction. Interferon treatment of type B and C hepatitis in children have a reduced efficiency and result in many side effects. Nucleoside analogues are remedies that are, in most of the cases, not accessible due to high costs, and also because of age limitations from which treatment can be started (>12 years). Also, newer anti-viral drugs that are used in adults are not yet applied in treatment in children. Under these circumstances, it is unavoidable to use alternative medications. The efficiency testing of pacovirine (an autochthonous vegetal remedy) in the treatment of chronic hepatitis B and C in children opens new therapeutic perspectives and reveals a potential pharmacological and socio-economical impact as well. Material and methods. During 2009-2012, 67 pediatric patients (aged 3-18 years) with CVHB (chronic viral hepatitis type B) and CVHC (chronic viral hepatitis C) were enrolled. The diagnosis was established according to the EASL and ESPGHAN criteria. Patients were divided in 2 groups: the group treated with pacovirine (n=33, out of them 15 with CVHB and 18 with CVHC) and the group which did not have pacovirine in their treatment scheme (n=34, out of them 10 children had CVHB and 24 – CVHC). Pacovirine was administered 100 mg twice per day. Both groups had clinical signs, viral load, biochemical parameters recorded in dynamics, before and after the treatment. Results. Clinical manifestations of CVHB and CVHC were more evident in patients from the group treated with pacovirine. Out of all symptoms, the following prevailed: fatigue (82%), pain in the upper right quadrant (79%), hepatomegaly (70%), loss of appetite (55%), splenomegaly (30%). Mucous and cutaneous jaundice was found in only 3% of cases. Children from the group treated with pacovirine had cytolysis in 55% of cases and cholestasis in 35% of cases. Out of the patients with CVHB, high values of viral load (HBV DNA >1091012 uI/ml) were found in 7 cases. In 5 cases from the group of patients treated with pacovirine, CVHB evolved concomitantly with delta agent (HDV DNA >200 uI/ml). From the group of children with CVHC treated with pacovirine, 56% had high values of viral load (HCV DNA >600,000 uI/ml). Pacovirine treatment favoured clinical and paraclinical improvement, and reduced viral load of HBV with 30% and of HCV with 32%. Children from the group that weren’t treated with pacovirine, achieved improvement of clinical and paraclinical parameters in smaller proportions, levels of HBV DNA diminished only with 2%, and HCV DNA with 4%. Pacovirine treatment’s side effects were not registered in any single case. Conclusions. Chronic hepatitis B and C treatment with pacovirine in children is an alternative, efficient, inoffensive method, which improves clinical and paraclinical signs and significantly reduces viral load of HBV and HCV, when compared with traditional treatment with hepato-protectors. Pacovirine has an important potential pharmaco-economical and socioeconomical impact.

Cuvinte-cheie
hepatite virale cronice, Pacovirina,

copii, Tratament