Importanţa stresului oxidativ în neuropatia autonomă cardiacă
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
730 9
Ultima descărcare din IBN:
2023-07-29 09:35
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
577.3:[616.12-008.1+616.379-008.64] (1)
Bazele materiale ale vieții. Biochimie. Biologie moleculară. Biofizică (657)
Patologia sistemului circulator, a vaselor sanguine. Tulburări cardiovasculare (975)
Patologia sistemului digestiv. Tulburări ale tubului alimentar (1698)
SM ISO690:2012
RIZOV, Cristina. Importanţa stresului oxidativ în neuropatia autonomă cardiacă. In: Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova, 2016, nr. 4(10), pp. 93-99. ISSN 2345-1467.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova
Numărul 4(10) / 2016 / ISSN 2345-1467

Importanţa stresului oxidativ în neuropatia autonomă cardiacă
CZU: 577.3:[616.12-008.1+616.379-008.64]

Pag. 93-99

Rizov Cristina
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
Disponibil în IBN: 9 martie 2017


Rezumat

Introducere. În acest studiu de cohortă, au fost incluse 2 loturi, la care s-au apreciat particularitățile clinice, paraclinice ale neuropatiei autonome cardiace (NAC) şi implicarea stresului oxidativ în patogenia acesteia. Material și metode. Pentru realizarea scopului studiului au fost selectați 60 de pacienţi (39 de femei şi 21 de bărbaţi cu vârsta medie (±SD) de 28,7±9,1 ani şi durata DZ de 11,8±9,3 ani, cu diagnosticul confirmat de diabet zaharat tip 1. În baza rezultatelor testelor funcţiei vegetative cardiace, eșantionul de studiu a fost divizat în două loturi: I lot, de control (NAC absentă) şi al II-lea lot, NAC prezentă. Studiul s-a desfăşurat în Clinica de endocrinologie a Spitalului Clinic Republican (mun. Chişinău) în perioada anilor 2014-2015. Criterii de includere în studiu: pacienţi cu DZ tip 1 confirmat, cu durată >1 an; vârsta >18 ani. Criterii de excludere din studiu: anemie severă; insuficienţă poliorganică (hepatică, renală, cardiacă) severă; alte patologii endocrine (feocromocitom, hipopituitarism, boală Addison); patologie cardiacă congenitală; sarcină; lactaţie; dezacordul pacienţilor. Pacienţii incluşi în studiu au fost evaluaţi conform: metodelor clinice: anchetarea; antropometria; TA, FCC şi testelor de laborator: glicemia a jeun (GAJ), glicemia postprandială (GPP), HbA1c, colesterol, HDL, LDL, trigliceride, microalbuminuria, 15-Isoprostan F2t (kit ELISA Oxford Biomedical Research). Rezultate. Au fost determinate nivelele de 15-Isoprostan F2t, un marker al stresului oxidativ, la pacienții cu diabet zaharat tip 1, cu și fără NAC. S-au constatat nivele sporite de izoprostan în lotul cu NAC vs. fără NAC și o corelare pozitivă cu severitatea afectării nervoase autonome. A fost apreciată valoarea diagnostică a 15-Isoprostan F2t prin prisma curbei ROC. Concluzii. (1) S-a apreciat un nivel crescut de 15-Isoprostan F2t în lotul cu neuropatie autonomă cardiacă, comparativ cu lotul de control. (2) S-a evidenţiat creşterea nivelului de 15-Isoprostan F2t, odată cu progresarea severităţii neuropatiei autonome cardiace la pacienţii cu diabet zaharat tip 1. (3) Valori crescute de 15-Isoprostan F2t au fost apreciate la pacienţii cu complicaţii cronice microvasculare (retinopatie, nefropatie, neuropatie) ale diabetului zaharat tip 1, 15-Isoprostan F2t. Cuvinte cheie: stres oxidativ, neuropatia autonomă cardiacă, diabet zaharat tip 1.

Introduction. In this descriptive study they were included 2 groups that were assessed clinically, laboratory features of cardiac autonomic neuropathy (CAN) and involvement of oxidative stress in its pathogenesis. Materials and methods. To achieve the aim of the study there were selected 60 patients (39 women and 21 men with an average age (±SD) 28.7±9.1 years old and the average duration of diabetes mellitus (DM) 11.8±9.3 years, with a diagnosis of type 1 diabetes mellitus (T1DM). Based on cardiac autonomic function tests, the study group was divided into two groups: the first group of control (CAN absent) and second group (CAN present). The study was held in the Republican Clinical Hospital, Chisinau, Republic of Moldova (Department of Endocrinology) during the period of 20142015. Inclusion criteria in the study: patients with T1DM confirmed and duration >1 year; patient’s age >18 years old. Exclusion criteria were: severe anemia; severe organ failure (liver, kidney, heart); other endocrine pathologies (pheochromocytoma, hypopituitarism, Addison’s disease); congenital cardiac pathology; pregnancy, lactation; patient disagreement. Patients included in the study were evaluated according to: clinical methods: investigation; anthropometry; BP, HR and laboratory tests: fasting plasma glucose (FPG), post meal glucose (PG), HbA1c, cholesterol, HDL, LDL, triglycerides, microalbuminuria, 15-isoprostane F2t (Oxford Biomedical Research ELISA kit). Results. During the study there was assessed increased level of 15-isoprostane F2t, an oxidative stress marker, in patients with T1DM, with and without CAN. It has been noticed increased 15-isoprostane F2t levels in CAN positive group vs. CAN negative group, and possitiv correlation with the progression of cardiac autonomic neuropathy severity. Diagnostic value of 15-isoprostane F2t, was appreciated through the ROC curve. Conclusions. (1) During the study there was assessed increased level of 15-isoprostane F2t in the group with cardiac autonomic neuropathy compared to the control group. (2) It has been noticed the increased 15-isoprostane F2t once the progression of cardiac autonomic neuropathy severity in patients with type 1 diabetes. (3) Elevated 15-isoprostane F2t levels were observed in patients with chronic microvascular complications (retinopathy, nephropathy, neuropathy) of type 1 diabetes mellitus, 15-isoprostane F2t.

Cuvinte-cheie
stres oxidativ, diabet zaharat tip 1,

neuropatia autonomă cardiacă