Analyzing the text of article 40 of the Law no. 178 of 25.07.2014 on Disciplinary responsibility of judges in conjunction with the provisions in the articles 21, par. (5), 24 and 25 of the Superior Council of Magistracy Law, it has been observed that the appeal against the SCM judgment is the only procedure of judgment prescribed by the law and that this procedure of appeal does not ensure the judge on whom a disciplinary action is imposed only limited access to a lawsuit. Judgment on applying disciplinary action to a judge is pronounced by the SCM and is not equivalent to a judicial process, given that the examination of a disciplinary case by the authority exercising judicial self-administration does not represent a trial in court – this conclusion results from the requirements of the principle of separation of powers in a State, which in the relationship between the jurisdictional administrative authority and the judicial authority, rules out the possibility of SCM’s substitution for the work of the court. Following the considerations revealed in this article, opting for compatibility of regulations subject to this analysis with the standards imposed by the Constitution and ECHR and Fundamental Freedoms, we advocate for developing and adopting a set of new modern guarantees and legislative tools, that would ensure that the restorative and sanctioning justice functions shall be exercised within a framework of legality and equality, thus removing the limitation of the right of a judge to a free access to justice if it the judgment on applying disciplinary action is contested.

Analizând textul articolului 40 din Legea nr. 178 din 25.07.2014 „Cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor”, în conjuncție cu prevederile articolelor 21, alin.(5), 24 și 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, observăm că contestația împotriva hotărârii CSM este unica cale de judecată, prevăzută de lege, și că această cale de atac nu asigură judecătorului sancționat disciplinar decât acces limitat la un proces de judecată, deoarece ce nu se încadrează într-un remediu efectiv, care să răspundă concret și real nevoii unei cercetări judecătorești de fapt și de drept a cauzei disciplinare privindu-l pe judecător. În acest context, dispoziţiile prevăzute la articolele 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și cele - la articolele 21 și 54 din Constituție, relative la dreptul privind accesul liber la justiție, dau expresie unei idei generale, potrivit căreia o protecţie eficace a judecătorului sancționat disciplinar nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanţiale, ci este necesar ca acest drept fundamental să fie însoţit de garanţii suficiente de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare juridică cuvenită. Urmare a considerentelor relevate, optând pentru compatibilitatea reglementărilor supuse prezentei analize cu standardele impuse de Constituție și CEDO, pledăm pentru elaborarea și adoptarea unui complex de garanţii şi instrumente legislative noi, moderne, care să asigure că funcţiile reparatorie şi sancţionatorie ale justiţiei sunt exercitate într-un cadru de legalitate şi egalitate, înlăturându-se astfel limitarea dreptului judecătorului privind accesul liber la justiție în cazul în care este contestată hotărârea CSM cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare.