Since 1998, vertical dance at the University of Wyoming has been an active catalyst for interactions among choreographers and dancers, composers and musical performers, audiences, rock climbers, and others. Outdoor performances at an impressive geologic formation have consistently drawn large audiences, and allowed choreographer and performer Margaret Wilson to consider the ways that vertical dancers come to embody widely varying environments through heightened sensitivity, improvisation, and other processes of “tuning in” (Hunter 2015: 181) to the world around them. In 2013, as I stood on a high ledge on the massive Vedauwoo rock formation in Wyoming, I found that the sound of Moldovan nai naturally became a part of our outdoor environment as it echoed off of the rocks and projected out into the forest. Our pianist had begun to embody an effective sense of how to collaborate with dancers and their movement having accompanied their classes for many years. Nai easily became an integral part of her musical compositions. Musicians who are more closely focused on devices such as instruments, sheet music, and microphones have been less able to improvise and interact spontaneously with the sensory world of vertical dance. Listening closely to create their best sound makes them less sensitive to distant aural, visual, and sensory phenomena that would allow them to embody their environment along with other performers and their audiences. In seeking to better adapt to variable vertical dance settings, I found that Moldovan nai is especially well-suited for collaborating with other instruments and dancers in vertical dance environments. Moldovan melodies and rhythms have also become an important element of both outdoor and indoor vertical dance performances in Wyoming. The broader movement, of playing panflute is more like dancing than the smaller movements required for playing transverse flutes. In addition, the social essence of learning and performing by ear, improvising, and telling stories, intrinsic in Moldovan folklore music encourages performers to interact with choreographers, dancers, other musicians, and their settings. “Lifeworlds” of ideas and emotions come into being around them throughout their many hours of working together, and vertical dance performances take on an intersubjective and relational character as environments are being formed and constantly changed through the actions and interactions of individual participants. Moldovan folklore music and the nai have become an integral part of that environment.

Începând cu anul 1998, dansul vertical la Universitatea din Wyoming a devenit un frumos prilej de colaborare activă dintre coregrafi şi dansatori, compozitori şi interpreţi, căţărători pe stânci şi public. Interpretarea în aer liber, într-o ambianţă geologică impresionantă se bucură de audienţă şi i-a permis coregrafei şi interpretei Margaret Wilson să considere că dansul vertical va constitui, datorită sensibilităţii deosebite, improvizaţiei şi altor procedee de „dezvoltare” a lumii înconjurătoare, un adevărat ornament într-un larg şi divers mediu natural (statul Wyoming fiind vestit prin peisajele sale stâncoase şi montane monumentale). În 2013, aflându-mă în masivul stâncos Vedauwoo în Wyoming, am înţeles că sunetul natural al naiului poate deveni o parte componentă a acestui spaţiu, ca un ecou al stâncilor ce se reflectă în pădure. Pianistul ansamblului nostru, fiind acompaniator în clasa de dans pe parcursul mai multor ani, a găsit modalităţi de colaborare cu dansatorii şi mişcarea lor, iar naiul a devenit parte integrală a unor astfel de compoziţii muzicale. Prin această muzică ce sună în locaţii atât de neaşteptate, dansatorii şi muzicienii nu doar „îmbogăţesc” spaţiul înconjurător, ci şi îşi adaptează arta lor interpretativă la condţiile acestui peisaj magnific, incluzându-se astfel în timpul real, creând, prin această experienţă, lucrări de un artistism deosebit. Este interesant, că fiind muzicieni educaţi ca instrumentişti-notişti, deprinşi cu microfonul, ce nu sunt obişnuiţi să improvizeze şi să interacţioneze în mod spontan cu lumea senzorială a dansului vertical, ei trebuie să asculte cu atenţie, în procesul de creare a sunetului, să fie mai sensibili. Melodiile şi ritmurile moldoveneşti au devenit un important element al dansului vertical interpretat atât în încăperi (săli, holuri ş.a.) cât şi în aer liber de către dansatorii din Wyoming. Cântarea la nai, — spre deosebire de cea la flautul transversal, — datorită mişcărilor mai largi, creează asociaţii cu dansul. De asemenea, esenţa socială a studiului şi interpretării „după ureche”, la auz, improvizarea, naraţiunea muzicală, care sunt intrinseci folclorului moldovenesc, au încurajat interpreţii să interacţioneze cu coregrafii, dansatorii, cu alţi muzicieni. „Lumea” ideilor şi a emoţiilor ia fiinţă pe parcursul multor ore de muncă petrecute împreună, iar dansul vertical capătă un caracter intersubiectiv şi relaţional, deoarece spaţiile sunt modelate prin acţiunile şi interacţiunile fiecărui participant. Folclorul moldovenesc şi naiul au devenit parte integrantă a acestui peisaj. (Traducere adaptată Diana Bunea).