This article is dedicated to the one of the most important questions of the International Commercial Law. As a rule, it is widely accepted that the principle of party autonomy has been adopted, in respect of contractual obligations, by practically all national legislations in their provisions for private international law. At the same time, the Principles are silent regarding the option to choose trade usages as lex causae of the contract, and understandably so, since, from a systematic viewpoint, they cannot form a comprehensive set of rules capable of resolving basic issues of contractual obligations. Author believes that the Principles do not add any significant new features to the legal systems that have already developed and adopted the principle of party autonomy, with the exception of the possible application of nonnational law before state courts. As a result, there have been formulated several useful conclusions which can be used in the science of the International Commercial Law.

Acest articol este consacrat unor dintre cele mai importante probleme ce fac parte din dreptul internaţional comercial. De regulă, principiul autonomiei părţilor în contract este recunoscut ca unul fundamental în dreptul internaţional. Totodată, principiile păstrează tăcerea în ceea ce ţine de opţiunea de a alege uzanţele lex causae ale contractului; prin urmare, ele nu pot fi privite ca reguli comprehensive şi susceptibile de a soluţiona problemele principale ale obligaţiilor contractuale. Autorul este de părere că principiile nu conţin nimic nou pentru legislaţiile naţionale în vigoare, deoarece nu au dezvoltat şi nu au adoptat ceva necunoscut pentru principiul autonomiei care este prevăzut în toate legislaţiile, cu excepţia unei posibile aplicări a legii supra-naţionale în instanţele naţionale de judecată. Prin urmare, au fost formulate unele conclusii care pot fi privite ca utile în ştiinţa dreptului internaţional comercial.