Cadrul legal al politicii de sedentarizare a țiganilor din Imperiul țarist în general și cei din Basarabia în particular în secolul al XIX-lea permite de a decripta parțial situația și evoluția socială și juridică a acestei comunităţi. Reușită mai degrabă de forma și nu de fond a acestei politici de sedentarizare prin crearea a doua sate în Basarabia meridională reflectă carențele unei politici neadaptate.

Законодательная база, регламентировавшая оседлость цыган в Российской империи, и особенно в Бессарабии в XIX в., позволяет частично описать ситуацию, связанную с социально-юридической эволюцией данной общности. Одним из успешных результатов этой политики, скорее по форме, чем по содержанию, явилось формирование двух сел в Бессарабии, что стало отражением недальновидной политики властей.

The legal framework of the policy of Roma settlement in the Russian Empire in general, and in particular those of Bessarabia in the nineteenth century, allows us to partially decrypt the social and legal situation and the evolution of this community. The creation of two villages in southern Bessarabia is a success of this legal framework in its form rather than in its substance and reflects the deficiencies of an inadequate policy.