Analiza madrigalului Moro lasso al mio duolo scoate in relief nuanţa melancolică, ingandurată și plină de durere, care generează construcţii sonore intunecate, taciturne, uneori tenebroase. Gesualdo modelează polifonia atrăgand de partea ei licenţe cromatice, aduse pentru tensionarea discursului muzical, in care se simte in permanenţă nevoia de stabilitate și echilibru intr-o armonie care nici nu incearcă măcar să se rezolve. Astfel se nasc straniile armonii gesualdiene care au dat naștere unui stil muzical inconfundabil, incărcat de disonanțe și tensiuni muzicale nemărginite.

The analysis of the madrigal Moro lasso al mio duolo reveals the melancholic, thoughtful and grieving atmosphere, generating shady, silent, sometimes dark soundscapes. Gesualdo shapes the poliphony through chromatic licenses, in order to create a tense musical discourse, permanently yearning for stability and balance amidst a harmonic construction lacking any attempt for resolution. Thus the strange harmonies of Gesualdo are shaped, giving birth to a unique musical style, full of dissonances and endless musical tension.