Teoria fugii în tratatul despre înalta compoziţie muzicală a lui Antonin Reicha
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
807 5
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-01 16:13
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
78.071.1(44)(092) (1)
Muzică (1809)
SM ISO690:2012
MELNIC, Victoria. Teoria fugii în tratatul despre înalta compoziţie muzicală a lui Antonin Reicha. In: Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică, 2015, nr. 3(26), pp. 6-12. ISSN 2345-1408.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică
Numărul 3(26) / 2015 / ISSN 2345-1408 /ISSNe 2345-1831

Teoria fugii în tratatul despre înalta compoziţie muzicală a lui Antonin Reicha
CZU: 78.071.1(44)(092)

Pag. 6-12

Melnic Victoria
 
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
 
Proiecte:
 
Disponibil în IBN: 5 ianuarie 2017


Rezumat

Prezentul articol se axează pe analiza principalelor repere ale teoriei fugii expuse in ”Traite de haute composition musicale” (1824–1826) – cel mai important tratat semnat de reputatul compozitor, profesor și teoretician A. Reicha. Autorul cu lux de amănunte descrie elementele și compartimentele din care se compune o fugă: expoziţia, tema, răspunsul, episodul, stretto etc. El examinează fuga simplă și cea pe mai multe (pană la șase) teme, fără a ocoli cu atenţia și fugile cu diverse modificări ale temei (in lărgire sau diminuare, in inversare sau in mișcare recurentă), fugile cu acompaniament orchestral ș.a. Reicha diferenţiază fuga veche compusă după toate regulile contrapunctului sever și cea modernă scrisă in stilul liber. Un mare interes prezintă observaţiile autorului asupra problemei unităţii și diversităţii in fugă. Concluzionand constatăm o abordare progresivă a multor subiecte ce ţin de structura fugii, de particularităţile expresive și de modalităţile de utilizare ale acesteia in diferite genuri și stiluri muzicale.

This article focuses on the analysis of the main landmarks of the fugue theory presented in „Traite de haute composition musicale“ (1824–1826) – the most important treatise signed by the famous composer, teacher and theorist A. Reicha. Th e author describes in detail the elements and compartments making up a fugue: theme, answer, exposition, episode, stretto etc. He examines the simple and the multiple fugues (up to six themes); without overlooking the fugues with various theme changes (in augmentation or in diminution, in inversion or recurring movement), as well as the fugues with orchestral accompaniment, etc. Reicha differentiates the old fugue, composed respecting all the rules of strict counterpoint, and the modern fugue, written in free style. The author’s comments on the problem of unity and diversity in the fugue are of great interest. In conclusion we can see in Reicha’s fugue theory a progressive approach to many subjects related to the structure, the expressive peculiarities and the methods of using the fugue in various musical genres and styles.

Cuvinte-cheie
A. Reicha, temă, răspuns, expoziţie,

fugă simplă, fugă pe mai multe teme, episod, stretto