Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
807 5 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-01 16:13 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
78.071.1(44)(092) (1) |
Muzică (1809) |
SM ISO690:2012 MELNIC, Victoria. Teoria fugii în tratatul despre înalta compoziţie muzicală a lui Antonin Reicha. In: Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică, 2015, nr. 3(26), pp. 6-12. ISSN 2345-1408. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Studiul artelor şi culturologie: istorie, teorie, practică | |||||||
Numărul 3(26) / 2015 / ISSN 2345-1408 /ISSNe 2345-1831 | |||||||
|
|||||||
CZU: 78.071.1(44)(092) | |||||||
Pag. 6-12 | |||||||
|
|||||||
Descarcă PDF | |||||||
Rezumat | |||||||
Prezentul articol se axează pe analiza principalelor repere ale teoriei fugii expuse in ”Traite de haute composition musicale” (1824–1826) – cel mai important tratat semnat de reputatul compozitor, profesor și teoretician A. Reicha. Autorul cu lux de amănunte descrie elementele și compartimentele din care se compune o fugă: expoziţia, tema, răspunsul, episodul, stretto etc. El examinează fuga simplă și cea pe mai multe (pană la șase) teme, fără a ocoli cu atenţia și fugile cu diverse modificări ale temei (in lărgire sau diminuare, in inversare sau in mișcare recurentă), fugile cu acompaniament orchestral ș.a. Reicha diferenţiază fuga veche compusă după toate regulile contrapunctului sever și cea modernă scrisă in stilul liber. Un mare interes prezintă observaţiile autorului asupra problemei unităţii și diversităţii in fugă. Concluzionand constatăm o abordare progresivă a multor subiecte ce ţin de structura fugii, de particularităţile expresive și de modalităţile de utilizare ale acesteia in diferite genuri și stiluri muzicale. |
|||||||
Cuvinte-cheie A. Reicha, temă, răspuns, expoziţie, fugă simplă, fugă pe mai multe teme, episod, stretto |
|||||||
|