Timpul, in sensul de a fi in timp, funcţionează drept criteriu al departajării limitelor existenţei fenomenului pedagogic. Dacă acesta trebuie conceput pornind de la timp şi dacă diferitele moduri şi derivate ale lui devin inteligibile in modificările şi derivaţiile lor din perspectiva timpului, atunci existenţa sa devine vizibilă in caracterul său temporal. Timpul este o resursă foarte importantă in contextul educaţional. Caracterul său limitat, ireversibil, irevocabil, netransmisibil ii conferă unicitate şi valoare. Timpul, la randul său, conferă valoare activităţii, respectiv o bună gestionare a acestei resurse permite desfăşurarea unei activităţi eficiente.

Time in the sense of being time, act as the tie breaker criterion phenomenon’s existence limits. If pedagogical phenomenon should be based on time, and if the derivative’s ways and become understandable from the perspective changes and their derivations time when its existence becomes visible in its temporal character. Time is a very important resource in the educational context. Its limited nature, irreversible, irrevocable, nontransferable gives uniqueness and value. Time, in turn, Gives value to activity, and a better management of this resource allows deployment of an efficient activity.