Sincopa este un sindrom clinic frecvent întâlnit în spectrul larg al condiţiilor clinice ce cauzează pierderea tranzitorie de conştienţă. În majoritatea cazurilor, sincopa este rezultatul reducerii temporare a perfuziei cerebrale, reprezentând o consecinţă a unei hipotensiuni sistemice tranzitorii. Sunt prezentate clasifi carea şi mecanismele de producere a sincopelor. La majoritatea pacienţilor, sincopa este relativ benignă. Într-un grup mic de pacienţi (în primul rând, cei cu patologie structurală cardiacă), sincopa indică la o maladie severă şi un pronostic alarmant. Diferenţierea acestor două grupuri, aprecierea genezei simptomaticii pacientului, pronosticului şi iniţierea tratamentului efectiv sunt obiectivele principale ale managementului stărilor sincopale. Anamnesticul minuţios, examenul fi zic multilateral, folosirea raţională a testelor diagnostice ajută la stabilirea diagnosticului corect şi asigură succesul tratamentului.

Syncope is a relatively common clinical syndrome that is a subset of a broader range of conditions that cause transient loss of consciousness (TLOC). Other TLOC conditions include seizures, concussions, and intoxications. Syncope should be clearly distinguished from those other causes of TLOC by virtue of its pathophysiology; specifically, syncope is the result of self-terminating inadequacy of global cerebral nutrient perfusion, while the other forms of TLOC have different etiologies. Careful history-taking, physical examination, and judicious use of tests can not only increase the diagnostic yield of the evaluation, but also increase patient safety and reduced overall healthcare costs.