In prezentul studiu se cercetează proiecțiile Iașului și ale ieșenilor, așa cum apar ele reflectate in proza pașoptiștilor, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, dar și a interbelicilor, intr-o tentativă de (auto) imagologie literară. Acesta se relevă drept un spațiu patriarhal, scindat intre logica orientalistă și mentalitatea semieuropeană și dand naștere unui joc de imagini și contraimagini, menținute intr-un susținut raport oximoronic. Scriitorii caută să releve efectele acestor reprezentări asupra imaginarului colectiv, asupra unui anumit context social, cultural sau comunicaţional, prin evidenţierea unor stereotipuri culturale naționale. O fac diferit – ludic, obiectiv, parodic, persiflant, bonom, grav, acid, comic, ironic.

This study investigates the projecti ons of Iasiand of its people as they are reflected in Alecu Russo’s, Mihail Kogalniceanu’s, Alecsandri Costache Negruzzi’s 1848 prose, but and writers between the two world wars in an at tempt to devise literary (self) imagology. It isrevealed as a patriarchal space split up between the orientalist logic and the semi-European mentality, givingbirth to a game of image sandcounter-images, which are maintained by a continuousoxy moronic rapport. The writers seek to reveal the effects of such representations on the collective imaginary, on a certain social, cultural or communication context by high light ingnational cultural stereotypes. They do it in different ways: playfully, objectively, good-naturedly, seriously, acidly, comically, ironically or bymeans of parody or banter.