Romanul lui Emilian Galaicu-Păun Țesut viu.10x10vine in descendența prozei lui Gheorghe Crăciun. Corpul se manifestă ca limbaj, instituind noi forme ale comunicării. Corpul este unul de senzaţii, dar și unul textualizat, coreland datele memoriei culturale cu cele existențiale. Autorul reeditează original și captivant conceptul generației optzeciste de autenticitate a scriiturii, prin acțiuni de transfigurare, reimprospătare a literei intr-o sensibilitate individuală a corpului, prin exersarea multiplelor interferențe pe care le poate opera materia livrescă cu experiența existențială, textul cu viața, viața cu moartea.

The novel of Emilian Galaicu-Păun Living tissue. 10x10 comes of Gheorghe Crăciun’s prose.The body acts as a way of speech, instituting new forms of communication. The body is one of sensations, and one textualized, linking the cultural memory’s data with those existential.The author reappraises originally and excitedly the 80’ generation’s concept of authenticity of writing, through actions of transfiguration, refreshmentof the letter in anindividual sensitivity of body, through exercising the multiple interference sthat the bookish domain makes use ofexistential experience, the text of the life, the life of the death.