Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
771 9 |
Ultima descărcare din IBN: 2021-03-21 17:13 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.314.17-008.1-08 (9) |
Stomatologie. Cavitatea bucală. Gură. Boli ale gurii şi dinţilor (482) |
SM ISO690:2012 PÎRGARI, Andrei. Efectul ozonului medical asupra nivelului seric al markerului superoxid dismutaza în tratamentul complex al parodontitelor marginale cronice. In: Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova, 2016, nr. 2(8), pp. 47-55. ISSN 2345-1467. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova | |||||||
Numărul 2(8) / 2016 / ISSN 2345-1467 | |||||||
|
|||||||
CZU: 616.314.17-008.1-08 | |||||||
Pag. 47-55 | |||||||
|
|||||||
Descarcă PDF | |||||||
Rezumat | |||||||
Introducere. Boala parodontală continuă să reprezinte o problemă majoră de sănătate. Cercetările recente au scos în evidență și rolul factorilor de risc, cum ar fi: formarea radicalilor liberi (RL), care provin din mediul interior și din mediul exterior. Superoxid dismutaza (SOD) este o metaloenzimă antioxidantă, implicată în sistemul de apărare împotriva ROS. Prezentă atât în interiorul cât și în afara membranelor celulare, SOD, împreună cu glutation peroxidaza şi catalaza, fac parte din sistemul primar intern de apărare anti-oxidantă al organismului și joacă un rol critic în reducerea stresului oxidativ, implicat în dezvoltarea unei game largi de afecțiuni degenerative, ce pun viata în pericol. În acest context, acțiunea antioxidantă a ozonului medical merită luată în consideraţie. Actualitatea aplicării ozonului medical în cazul proceselor degenerative în regiunea oro-maxilo-facială este determinată de dereglarea statusului antioxidant, implicat în dezvoltarea PMC. Astfel, aspectele utilizării ozonului medical la pacienții cu PMC necesită o studiere mai aprofundată. Material și metode. Pentru acest studiu, au fost selectați 96 de pacienți, femei și bărbați, cu vârsta cuprinsă între 41 și 73 de ani, cu diagnosticul de PMC forma gravă. Pacienții au fost divizați în două loturi – lotul de control (52 de pacienți), căruia i-a fost administrat un tratament parodontal clasic, nechirurgical (scalarea și planarea radiculară, SRP) și lotul de studiu (44 de pacienți), căruia i-a fost administrat un tratament parodontal clasic, nechirurgical, complementat cu ozon medical, aplicat sistemic în forma de autohemoterapie majoră (AHTM). Evaluarea nivelului seric al markerului stresului oxidativ SOD, s-a realizat pe baza analizei sangvine, prin metoda fotometrică (enzimatică). Examinarea pacienților s-a efectuat în dinamică: până la tratament, după tratament și la intervale de 1, 3 și 6 luni de la tratament. Rezultate. Numărul pacienților cu nivelul seric al markerului SOD în normă, a crescut de la 11% la 84% (p<0,001) imediat după tratament și la 95 % (p<0,001) – la 1 lună după tratament, ajungând la 100% (p<0,001) la 3 luni după tratament și menținându-se în normă la 6 luni după tratament. Concluzii. Modularea nivelului seric al superoxid dismutazei a redus stresul oxidativ, implicat în patogeneza parodontitei marginale cronice, forma gravă, și a condus la echilibrarea homeostaziei redox. |
|||||||
Cuvinte-cheie parodontită marginală cronică (PMC), specii reactive de oxigen (ROS), superoxid dismutază (SOD), ozon medical |
|||||||
|