Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
731 6 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-03-27 09:29 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.432:616.8-07-091.8(478) (1) |
Patologia sistemului limfatic, a organelor hemopoietice şi endocrine (187) |
Neurologie. Neuropatologie. Sistem nervos (963) |
SM ISO690:2012 MELNIC, Eugen. Profilul hormonal al adenoamelor hipofizare în Republica Moldova. In: Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova, 2016, nr. 2(8), pp. 28-38. ISSN 2345-1467. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista de Ştiinţe ale Sănătăţii din Moldova | |||||||
Numărul 2(8) / 2016 / ISSN 2345-1467 | |||||||
|
|||||||
CZU: 616.432:616.8-07-091.8(478) | |||||||
Pag. 28-38 | |||||||
|
|||||||
Descarcă PDF | |||||||
Rezumat | |||||||
Introducere. Această lucrare evaluează aspectul histochimic și modificările moleculare ale adenoamelor pituitare umane. Evidenţiază grupuri individuale de tumori cu aspecte generale, specifice și moleculare. Rezultatele acestui studiu sunt utile nu doar pentru medicii practicieni, care doresc să stabilească un diagnostic cât mai clar, dar de asemenea și pentru cercetători, care au drept scop să soluţioneze probleme de bază în adenoamele hipofizare cu ajutorul imunohistochimiei și biologiei moleculare. Material și metode. Pentru studiul de faţă, am investigat 96 de cazuri (10 hipofize normale, obţinute în timpul necropsiilor și 86 de cazuri diagnosticate cu adenom hipofizar, aflate în diferite stadii de evoluţie clinică). Acestea, la rândul lor, au fost evaluate prin metoda de rutină, coloraţie cu hematoxilinăeozină și prin metoda imunohistochimică pentru determinarea structurii secretorii a adenoamelor de hipofiză. Rezultate. Raportat la numărul total de cazuri, adenoamele hipofizare pure au reprezentat 33%. Ca distribuţie, corelată cu tipurile hormonale, cele mai numeroase cazuri de adenoame hipofizare pure au fost reprezentate de cele LH pozitive, urmate de adenoamele hipofizare GH secretante și de prolactinoame. Adenoamele hipofizare TSH și ACTH secretante au fost reprezentate în proporţii egale. Valoarea procentuală a adenoamelor hipofizare mixte a fost de 23% din totalul cazurilor. De asemenea, asocierile triple și cele constituite din 4 tipuri hormonale au fost reprezentate în proporţii aproximativ egale. Adenoamele plurihormonale au reprezentat 20% din totalul cazurilor de adenoame hipofizare studiate. Dintre hormonii exprimaţi în adenoamele plurihormonale, GH și prolactina au prezentat frecvenţa cea mai crescută; atât GH cât și PRL fiind prezenţi în 82% dintre adenoamele plurihormonale. ACTH a fost prezent în 73% din cazuri, iar TSH a urmat, ca frecvenţă, fiind regăsit imunohistochimic în 55% din adenoamele plurihormonale. Cel mai rar întâlnit hormon în adenoamele plurihormonale a fost FSH, prezent doar la 9% din cazuri. Procentul rămas, de aproximativ 24% din cazuri, au fost adenoame hipofizare nule. Concluzii. Rata adenoamelor hipofizare pure în lotul studiat în Republica Moldova a fost mai mic decât cel întâlnit și raportat în România (34% vs. 60%). Rata cazurilor de adenoame hipofizare mixte, cu asocieri rare, a fost superioară mediei comunicate în literatura de specialitate. Acest aspect susţine prezenţa unor factor etiopatogenici particulari zonei de unde provin adenoamele hipofizare. |
|||||||
Cuvinte-cheie hipofiză, Adenom, patologie, histochimie, biologie celulară |
|||||||
|