Starea de criză a organizaţiei impune administraţia ei să valorifice mijloace suplimentare de stimulare a personalului către o muncă creativă de înaltă productivitate. În funcţie de categoriile colaboratorilor, formele de stimulare pot varia mult. Însă, astfel de diferenţe intervin la atingerea unui anumit nivel de cerinţe materiale a membrilor echipei (minimul mijloacelor de existenţă).

The crisis situation of the organization requires them to tap additional funds administration staff incentive by a highly productive creative work. Depending on the categories collaborators forms of stimulation can vary widely. But such differences arise at reaching a certain level of material requirements echipaului members (minimum livelihood). The levels of these requirements differ for different categories of employees.