Evoluţia continentală începand de la sfârşitul celui de al doilea razboi mondial, către o Europă „Mare“, unită, s-a concretizat în formarea şi dezvoltarea prin aderare a altor state, a Uniunii europene. Acest proces a implicat numeroase transformări politice, sociale, economice şi în mod obiectiv a generat şi transformări de ordin juridic. Dincolo de modificarea legislatiilor naţionale ale statelor membre, în scopul armonizării continue a acestora la cerinţele actelor comunitare, a apărut un nou drept, dreptul comunitar, care ulterior a fost denumit dreptul european. Izvoarele dreptului european sunt reprezentate in primul rând de tratatele de instituire a Uniunii europene, de cele modificatoare, de tratatele de aderare a statelor la Uniune, precum şi de elemente ale dreptului fondate pe tratate. Tot ca izvor al dreptului Uniunii figurează şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii europene, dreptul intenaţional şi nu în ultimul rând principiile generale ale dreptului, acestea doua din urmă ajutând Curtea să răspundă în acele situaţii în care prevederile Tratatelor sau ale legislaţiei secundare sunt neclare sau eliptice. Hotarârile Curţii de Justiţie a Uniunii europene se bucură de atributul obligativităţii ergaomnes, ridicând astfel predecentul judiciar, specific sistemului de drept anglo-saxon, la rang de izvor de drept şi în sistemul de drept romano-germanic. Acest fenomen nu face decât să confirme faptul că dreptul este viu, se adaptează realitaţilor socio-economice, iar marile familii de drept îşi împrumută reciproc caracterele specifice.

The continental evolution, starting from the end of World War II, towards a „Great“, unified, Europe, was concretized in the creation and development — through the accession of other States — of the European Union. This process involved many political, social and economic transformations and, objectively, generated legal changes as well. Apart from the modification of the national legislations of the Member States, for the purposes of their continuous harmonisation with the requirements of the Community documents, a new law appeared, that is, Community law, which was named, subsequently, the European law. The sources of the European law are represented, first and foremost, by the treaties establishing the European Union, by amending treaties, treaties of accession to the European Union, as well as by elements of law founded on treaties. Another sources of the Union law is the jurisprudence of the Court of Justice of the European Union, the international law and, last but not least, the general principles of law, these last ones helping the Court to answer in those situations in which the provisions of the treaties or of the secondary legislation are unclear or elliptical.