Ca normă de drept internaţional dreptul de ocupaţie şi-a găsit o primă consacrare expresă în Regulamentul anexă la cele două Convenţii de la Haga din 1899 (a II-a) şi 1907 (a IV-a) cu privire la legile şi obiceiurile războiului terestru, fiind apoi dezvoltat şi prevăzut în Convenţia a IV-a de la Geneva din 1949, cu privire la protecţia populaţiei civile în caz de război, în Convenţia de la Haga din 1954 cu privire la protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat şi în Protocolul adiţional I de la Geneva din 1977.

Comme une regle de droit international le droit de l’occupation a trouvé une premiere consécration exprimer dans deux Reglements annexés a la Convention de La Haye de 1899 ( II ) et 1907 ( IV ) concernant les lois et coutumes de la guerre sur terre, ensuite ont été développé et fourni a la Quatrieme Convention de Geneve de 1949 relative a la protection des civils en temps de guerre, la Convention de La Haye de 1954 sur la protection des biens culturels en cas de conflit armé et Protocole additionnel I de Geneve de 1977.