Principalul obiectiv asupra căruia ne-am concentrat in prezentul articol este nevoia de comunicare dintre părinte şi copil. E ştiut faptul, că comunicarea părinte-copil işi are rolul şi locul bine stabilit in formarea şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului. Ea trebuie să fie una pozitivă şi echilibrată, să atragă fericire, linişte şi siguranţă. Daca părinţii işi educă copiii cu dragoste, grijă şi răbdare atunci aceştia vor creşte ca maturi responsabili, toleranţi şi cu multă ambiţie. In acest sens, sunt descrise rezultatele unor studii experimentale realizate in mai multe ţări (Romania, Germania, Marea Britanie, SUA, Ucraina, Rusia). Analiza rezultatelor ne-a determinat să conchidem că există diferenţe considerabile intre aşteptările copiilor privind activităţile comune pe care şi le-ar dori să le aibă cu părinţii lor şi ceea ce se intamplă in realitate.

The main objective we concentrated on in this article is the need for communication between a parent and a child. It is well known that the relationship “parent-child” plays a significant role in a child’s personality formation and harmonious development. It has to be of a positive and balanced character, should inspire happiness, calmness and safety. When parents bring up their children with love, care and tolerance, they grow up into mature, responsible and ambitious people. In this context, the paper focuses on the results of experimental studies carried out in a number of countries (Romania, Germany, Great Britain, USA, Ukraine, Russia). The analysis of their results let us arrive at the conclusion that there are considerable differences in children’s expectations with respect to common activities they wish to have with their parents and the reality they face.