În articol este abordată problema privind învăţarea în şcoală din perspectiva specificului acestui fenomen educaţional ca formare a dimensiunii intelectual-afective a personalităţii elevului. Esenţa conţinutului este dată de noţiunea „învăţare de plăcere”, ca o abordare actualizată a procesului de învăţare, care presupune existenţa unor disponibilităţi specifice, efectiv probate de participanţii la învăţare. Este general acceptat faptul că plăcerea este un lucru bun pentru şcoală, însă în calea punerii în practică a acestui lucru apar şi obstacole. Pentru a proiecta unele soluţii în acest sens, abordarea respectivă îşi propune să angajeze, să stimuleze şi să promoveze ideea învăţării de plăcere. Se evidenţiază ideea că plăcerile spirituale sunt dezirabile şi mai valoroase decât cele fizice, corporale, prin durată, intensitate şi certitudine. Dacă se ia educaţia la modul serios, atunci trebuie să se ia în serios şi învăţarea de plăcere, iar aceasta stă foarte rar confortabil la un loc cu convenţiile stabilite. Ipostaziind plăcerea, considerând-o ca realitate în sine şi nu ca mediator între sentimente şi realitate, o putem considera ca principiu fondator al învăţării. O corelaţie perfectă între învăţare şi plăcere conferă procesului de învăţare reuşită şi eficienţă. Aşadar, în faţa şcolii se ridică o problemă majoră, care nu trebuie să rămână în fundal, ci, alimentată teoretic şi metodologic, să constituie piatra de încercare a calităţii educaţiei.

THE FUNCTIONAL ACTUALITY OF DESIDERATUM LEARNING FOR PLEASURE The article addresses the issue of learning in school from the specific perspective of this phenomenon of education as training the intellectual-affective dimension of student's personality. The essence of content is given by the notion of learning for pleasure as an updated approach to learning, which requires the existence of some specific availability, likely tried by participants in learning. It is generally accepted that pleasure is a good thing for school, but there appear obstacles in the way of its implementation. To design some solutions in this regard, this approach aims to engage, stimulate and promote the idea of learning for pleasure. It highlights the idea that spiritual pleasures are desirable and more valuable than physical ones, by duration, intensity and certainty. If education is taken seriously, then learning for pleasure must be taken seriously as well, and it rarely comes comfortable with established conventions. Hypostatizing pleasure, considering it as a reality in itself and not as a mediator between feelings and reality, we can consider it as a founding principle of learning. A perfect correlation between learning and pleasure gives to the learning process success and pleasure. For school, therefore, it raises a major problem that should not remain in the background, but fed theoretically and methodologically, it constitutes the touchstone of quality of education.