Teatrul documentar: fenomen al avangardei scenice universale la intersecţia dintre secole În articol autoarea realizează un tur de orizont asupra apariţiei şi evoluţiei teatrului documentar, determină caracteristicile, tehnicile şi etapele de elaborare a piesei documentare, focalizându-şi atenţia asupra tehnicii „Verbatim”, utilizată pe scară largă în dramaturgia socială. Teatrul documentar este un gen ce utilizează reprezentaţiile teatrale ale forţelor sociale, bazate pe materiale documentare preexistente (ziare, rapoarte guvernamentale, interviuri etc.) ca sursă pentru scenariu. Sunt elucidate esteticile şi principiile „Teatr.doc.” din Moscova – proiect experimental al teatrului de avangardă, ce provoacă şi şochează publicul prin spectacolele bazate pe istorii adevărate ale unor oameni concreţi, explorând partea brutală şi absurdă a realităţii; sunt descrise spectacolele documentare de referinţă ale teatrelor independente din România, produse de tinerii regizori care îmbină în creaţii documentarul cu ficţiunea – Mihaela Sîrbu, Gianina Cărbunariu, Mihaela Michailov şi David Schwartz; sunt analizate metodele de lucru asupra realizării textelor şi spectacolelor cu caracter documentar utilizate de dramaturgii şi regizorii din Republica Moldova – Dumitru Crudu, Nicoleta Esinencu, Luminiţa Ţâcu.

Documentary theatre: phenomenon of the scenic universal avant-garde at the crossroads of centuries In the article, the author undertakes a horizon tour on the emergence and evolution of documentary theatre, determines the characteristics, techniques and stages of elaboration of the documentary, focusing her attention on the “Verbatim” technique widely used in social drama. The documentary theatre is a genre that uses the theatrical performances of the social forces, based on pre-existing documentary materials (newspapers, government reports, interviews, etc.) as a source for the script. The aesthetics and the principles of „Teatr.doc.” from Moscow are elucidated. This is an experimental project of the avant-garde theatre, which provokes and shocks the audience with performances based on true stories of concrete people, exploring the brutal and absurd side of reality. Documentary reference performances of the independent theatres from Romania are described, which are produced by young directors – Mihaela Sîrbu, Gianina Cărbunariu, Mihaela Michailov and David Schwartz, who combine in their creations the documentary and fiction. The working methods on implementing texts and performances with documentary character used by playwrights and directors from the Republic of Moldova – Dumitru Crudu, Nicoleta Esinencu and Luminita Ţâcu – are analysed.