Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
865 4 |
Ultima descărcare din IBN: 2022-09-02 12:42 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
616.517-082.3 (1) |
Piele. Tegumente în general. Dermatologie clinică. Tulburări cutanate (210) |
SM ISO690:2012 NEDELCIUC, Boris, IACUB, Veronica, BEŢIU, Mircea, POPA, Serghei. Comorbiditaţi metabolice in psoriazisul exudativ. In: Curierul Medical, 2016, nr. 3(59), pp. 45-46. ISSN 1875-0666. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Curierul Medical | ||||||
Numărul 3(59) / 2016 / ISSN 1875-0666 | ||||||
|
||||||
CZU: 616.517-082.3 | ||||||
Pag. 45-46 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Generalităţi. Sindromul metabolic (SM) – o stare de inflamaţie cronică sistemică, indusă și întreţinută de o multitudine de factori de risc, endogeni și exogeni, interrelaţionaţi prin diverse mecanisme fiziopatologice de înaltă complexitate, natura cărora nu este elucidată complet până în prezent. Pentru stabilirea diagnosticului, sunt necesare cel puţin 3 din următoarele 5 stări patologice: 1) obezitate abdominală (> 102 la bărbaţi, > 88 la femei); 2) reglarea defectuoasă a glucozei (≥ 5,6 mmoli/l); 3) hipertrigliceridemie (≥ 1,7 mmoli/l); 4) niveluri HDL scăzute (< 1,0 mmoli/l la bărbaţi, < 1,3 mmoli/l la femei); 5) hipertensiune arterială (TA sistolică ≥ 130 mm Hg, TA diastolică ≥ 85 mm Hg). Se dezvoltă mai frecvent la barbaţi, iar la femei se observă mai des în perioada climacterică. Obezitatea abdominală este incriminată direct în dezvoltarea SM. Grăsimea intraabdominală – „organ endocrin”, care secretă adipocitokine: a) interleukina 6 (IL-6); b) factorul de necroză tumorală α (TNF-α); c) adiponectina (AdipoQ); d) Plasminogen activator inhibitor 1 (PAI-1). Psoriazisul (Ps) şi obezitatea au mediatori comuni ai inflamaţiei: TNF- α şi IL-6. Promotorii inflamaţiei în obezitate şi în Ps – adipocitele şi macrofagii – derivă dintr-o origine mezotelială comună. Ps şi obezitatea sunt asociate cu nivelurile crescute de TNF-α atât sistemic, cât şi local. La fel ca Ps, SM este caracterizat printr-o activitate imunologică sporită a celulelor T-helper 1, sugerând că Ps poate fi asociat cu SM datorită căilor inflamatoare comune. Adiţional, la asemănările imunologice ale Ps şi SM, există câteva gene comune – HLA-CW6, B27 etc., ceea ce determină această gamă vastă de manifestări. Material şi metode. În contextul celor comentate mai sus, ne-am propus evaluarea aspectelor epidemiologice, etiopatogenice şi clinico-evolutive ale SM pe un lot de pacienţi cu Ps exudativ, în vederea optimizării conceptului despre rolul şi importanţa depistării SM, pe de o parte, a unei abordări mai eficiente în plan de diagnostic, iar ulterior, şi de tratament al Ps, pe de altă parte. Lucrarea a fost realizată pe un lot de 92 de pacienţi (71 de femei şi 21 de bărbaţi) cu Ps artropatic, având comorbidităţi similare celor descrise în SM, care au fost trataţi în perioada 2013-2014, în secţia reumatologie a IMSP Spitalul Clinic Republican. Studiul s-a bazat pe metoda retrospectivă de cercetare. Rezultate obţinute. Cei mai mulţi dintre pacienţi (48%), au avut vârste cuprinse între 35 şi 55 de ani, 46% dintre bolnavi au avut vârsta de peste 55 de ani, restul pacienţilor (6%) având vârste între 18 şi 35 de ani. Cele mai importante acuze au fost: lombalgii (69%), dureri în articulaţiile mici ale mâinilor (60%), dureri în articulaţiile talo-crurale (41%) şi redoare matinală (38%). De asemenea, 49% dintre bolnavi au prezentat parestezii ale membrelor superioare şi inferioare, 47% - cefalee, iar 34% - fatigabilitate. Sub aspect heredocolateral, 30% dintre pacienţi au remarcat hipertensiune arterială la rude de gradul 1, 23% - psoriazis la rude de gradul 1 şi 2, iar 4% - diabet zaharat la rude de gradul 1. Majoritatea pacienţilor (73%), s-au tratat anterior şi la medicul dermatolog, 28% dintre ei prezentând erupţii cutanate la momentul spitalizării. Din punct de vedere clinic, predomină formele poliarticulare asimetrice – 72%, iar sub aspect serologic şi radiologic prevalează spondiloartritele seronegative, gradul de activitate II, stadiul Ro II, IFA II – 85%. La 20% dintre bolnavi s-a semnalat diabet zaharat, tip 2, respectiv alterarea toleranţei la glucoză. Menţionăm, de asemenea, valori crescute ale colesterolului (59%) şi trigliceridelor (28%). Examenul Eco-Doppler a permis depistarea insuficienţei valvulei tricuspidale, gradul I-II (81%), insuficienţei valvulei mitrale, gradul I-II (80%), induraţia valvulei mitrale (56%), induraţia valvulei aortale (48%), dilatarea atriului stâng (46%) şi hipertrofia ventriculului stâng (45%). Concluzii. Aşadar, asocierea Ps exudativ cu SM, constituie o problemă majoră, interdisciplinară, atât sub aspect clinic (dermatologie, reumatologie, cardiologie, endocrinologie), cât şi sub aspect social (dizabilitate fizică şi emoţională, pierderea capacităţii de muncă). SM constituie un teren favorabil pentru întreţinerea şi agravarea Ps exudativ, în special cel artropatic. La pacienţii cu Ps exudativ, amplituda manifestărilor articulare este proporţională cu diversitatea şi severitatea manifestărilor metabolice asociate. Iată de ce, pacienţii cu Ps exudativ, care prezintă concomitent şi SM, necesită o abordare amplă, multidisciplinară, în primul rând, sub aspect clinic (inclusiv consultaţia altor specialişti – cardiolog, reumatolog, endocrinolog etc.), în al doilea rând, sub aspect paraclinic (probele biochimice şi imune, testele radiologice şi ultrasonografice, inclusiv Eco-Doppler, tomografie computerizată etc.), ceea ce ar facilita stabilirea unui diagnostic precoce, complex şi corect, o abordare mai reuşită în contextul pasului următor – managementul terapeutic. |
||||||
Cuvinte-cheie psoriazis exudativ, sindrom metabolic, particularităţi clinice |
||||||
|