Prezentul articol constituie o expunere a viziunii istoricului şi juristului Alexandru V. Boldur asupra teoriei plebiscitului, cu aplicare particulară la posibilităţile acesteia de soluţionare a chestiunii basarabene. In opinia marelui intelectual roman de origine basarabeană, o eventuală organizare a plebiscitului in Basarabia după semnarea Tratatului de la Paris din 28 octombrie 1920 ar fi fost nu numai iraţională, ci şi plină de pericole, deoarece nu ar fi făcut altceva decat să provoace o reinnoire a luptei şi creşterea unei agitaţii ostile faţă de ordinea deja instituită. Mult mai importantă, in opinia lui Alexandru V. Boldur, era definirea exactă, in actele juridice europene şi internaţionale, a naturii consecinţelor la care puteau conduce violarea statu quo-ului Basarabiei de către Rusia Sovietică. Altfel spus, aşa cum in joc erau puse interesele europene de securitate, statele europene trebuiau să garanteze neapărat inviolabilitatea Basarabiei, aplicand in mod ferm principiul garanţiilor.

This article constitutes a statement provided by the historian and lawyer Alexandru V. Boldur on the theory of plebiscite, with particular emphasis on its possibilities of solving the Bessarabian issue. In the opinion of the great Romanian scholar with Bessarabian origin, a potential organization of the plebiscite in Bessarabia after signing the Treaty of Paris of October 28, 1920, would have been not only unreasonable, but also fraught with danger, since it would not have done anything other than to provoke a renewal of the struggle and the rise of a hostile agitation against the already established order. More important, according to Alexandru V. Boldur, there was the exact definition in European and international legal acts of the nature of the consequences of the breach of the status quo of Bessarabia by the Soviet Russia. In other words, as the interests of European security were put at stake, the European States had to guarantee the inviolability of Bessarabia, by firmly applying the security principle.