„Dreptul discreționar” este o trăsătură a dreptului în procesul lui de realizare, dar își are rădăcinile în dreptul material, care datorită caracterului normelor de drept generale, impersonale, nedeterminate, relativ determinate, neclare, vidului legislativ, necesită în cazurile concrete o anumită interpretare, precum și o aplicare discreționară (însăși interpretarea este un element al dreptului discreționar). Valoarea aplicativă a acestui concept juridic constă în faptul că, în multe cazuri, ideea de justiție, echitate, dreptate, protejarea drepturilor omului, adoptarea deciziilor care să corespundă scopului urmărit, finalității legii se realizează doar cu utilizarea „dreptului discreționar”. Cei ce aplică legea trebuie să cunoască particularitățile acestui concept. Deciziile luate, în mod discreționar, sunt în favoarea celor implicați într-un proces juridic, dar și a finalității legii, a interesului public, a binelui comun, excluzând concomitent luarea deciziilor arbitrale, abuzul de drept. De acest drept dispun toți subiecții de drept ce aplică legea.

Discretion law is a feature of the law in the process of realization, but is rooted in substantive law, which due to legal norms which are general, impersonal, indefinite, relative determined, unclear, legislative gap, requires in individual cases an interpretation and a discretionary application (the interpretation of the law is an element of discretion). Practical value of this legal concept is that, in many cases, the idea of justice, equity, justice, human rights protection, decisions that are taken correspond to the aim pursued, the finalities of law are achieved only with the use of ,,wide discretion’’. Those who enforce the law should know the particularities of this concept. Decisions are taken discretionary in favor of those involved in a legal process, the public interest, the common good, while excluding the arbitration decisions, legal abuse. This right dispose all subjects of law who apply the law.